Potrivit companiei de consultanţă fiscală Transfer Pricing Services (TPS) care a monitorizat 2.000 dintre cele mai mari companii din România după cifra de afaceri, între 2008 şi 2012, aproximativ 40% din companii au înregistrat cel puţin un an de pierderi nete, iar aproximativ 16% au avut pierderi cel puţin 3 ani. Este interesantă defalcarea între companiile cu acţionar majoritar rezident (1.096 la număr în studiul TPS) şi cele cu acţionar majoritar străin (888). Astfel, companiile cu acţionar nerezident au avut pierderi timp de 1 an în 47% din cazuri (28% în cazul celor româneşti); ponderile se modifică şi mai mult în cazul pierderilor întinse pe 3 şi 4 ani (18%, respectiv 10% pentru companiile cu acţionar străin faţă de 8%, respectiv 4%, pentru cele cu acţionar majoritar român).
”Pierderile operaţionale la nerezidenţi comparativ cu firmele rezidente în perioada 2008-2012 arată că la nerezidenţi aproape una din două au înregistrat pierderi cel puţin un an, una din trei timp de doi ani, una din şase pe parcursul a trei ani şi una din zece timp de patru ani. Cinci ani concomitenţi de pierderi au fost înregistraţi în cazul a 4% din firmele nerezidente, faţă de 2% în cazul companiilor cu acţionariat rezident”, spune Adrian Luca, manager TPS.
Fenomenul este surprinzător cu atât mai mult cu cât companiile străine sunt de două ori mai eficiente decât cele româneşti. ”Companiile cu acţionariat nerezident sunt de două ori mai eficiente raportat la cifra de afaceri pe angajat, acest lucru putând fi explicat prin nişte proceduri mai eficiente de lucru”, spune Adrian Luca.
Ponderea firmelor care au înregistrat marje de profit de peste 5% în 2012 este mai mare în rândul nerezidenţilor, respectiv 41% din eşantionul studiat faţă de 34% în rândul celor cu majoritar român. Cu alte cuvinte, companiile cu capital majoritar străin sunt în general mai profitabile decât cele româneşti atunci când aleg să-şi vizibilizeze profitul.
Optimizarea fiscală face diferenţa
Explicaţia trebuie căutată însă în afara mediului economic, “în condiţiile în care autorităţile fiscale din ţările dezvoltate au pus ochii pe schemele prin care marile companii multinaţionale reuşesc să evite plata taxelor prin erodarea bazei de impozitare şi transferul profiturilor” arată raportul TPS.
”Credem că răspunsul la această diferenţă trebuie căutat în principal la nivel global, în condiţiile în care autorităţile fiscale din întreaga lume au pus ochii pe aşa-numitele structuri fiscale agresive prin care grupurile de companii, în special cele multinaţionale, reuşesc să evite (parţial) plata taxelor, prin erodarea bazei de impozitare şi transferul profiturilor (…). În cazul economiei româneşti, este un fapt că aceasta este dominată de grupuri multinaţionale, iar acestea sunt mai bine echipate cu structuri fiscale bine consolidate prin care ajung să plătească un nivel «optim» de taxe”, explică specialiştii TPS discrepanţa.
Compania de consultanţă defineşte firmele nerezidente drept firmele active în România deţinute în proporţie de cel puţin 50% de un acţionar nerezident.
Investitorii străini: „Nu noi“
Chestionat asupra statisticii TPS, bancherul Mihai Bogza, preşedinte al Consiliului Investitorilor Străini, a ţinut să precizeze că nu ştie de acest studiu şi, ca urmare, nu se poate pronunţa asupra acestuia. ”Poate e vorba de firme înregistrate în Cipru, de firmele lui Omar Hayssam”, glumeşte el. ”Un investitor serios, cum sunt membrii FIC, nu ar apela niciodată la optimizarea fiscală, văzută în forma negativă a acesteia, ce intră în contradicţie cu legile româneşti, deoarece este interesat să îşi desfăşoare activitatea pe termen lung în România”, spune el.
