Guvernul nu va mai înainta Comisiei Europene o dată fixă pentru adoptarea monedei euro, cu ocazia înaintării programului de convergenţă, aceasta urmând să fie comunicată de abia când România ca îndeplini şi criteriile reale, nu doar pe cele formale.
Guvernul va transmite Comisiei Europene (CE) un program de convergenţă care nu va mai include însă, spre deosebire de ultimii ani, o ţintă pentru adoptarea monedei euro, potrivit Mediafax. „Nu va mai fi o dată fixă, iar programul de convergenţă va include din nou o astfel de ţintă atunci când România va îndeplini criteriile reale”, au arătat sursele. La începutul anului, premierul Ponta a anunţat că intrarea României în zona euro în 2015 nu mai reprezintă o ţintă credibilă, dar obiectivul nu trebuie abandonat, orizontul pentru finalizarea acestui proces fiind acum în jurul anului 2020. Programele de convergenţă transmise la Bruxelles de către autorităţile române au menţinut, de fiecare dată, anul 2015 ca ţintă pentru adoptarea monedei euro în 2015, prin intrarea în mecanismul ERM II în orizontul anilor 2013-2014.
De ce s-au răzgândit Guvernul şi BNR
Principalele motive sunt atât situaţia dificilă din Europa, dar şi faptul că România nu e pregătită economic pentru aderare. Fără o economie competitivă şi o dată ce BNR nu va mai putea interveni prin mecanismul cursului de schimb, intrarea în euro se poate dovedi distrugătoare. Efectele pot fi creşterea şomajului şi a inflaţiei.
Informaţia renunţării la un termen precis de aderare la euro este confirmată de către premierul Victor Ponta. El a arătat că programul de convergenţă a fost aprobat de Guvern, dar fără ca o astfel de ţintă să mai fie menţinută. „Am discutat şi cu guvernatorul Băncii Naţionale, şi cu ministrul de Finanţe, trebuie să îndeplinim toate criteriile, şi nominale, şi reale, înainte de a intra în spaţiul euro. Rămâne în continuare un obiectiv fundamental pentru România aderarea la spaţiul euro, însă nu putem să intrăm nepregătiţi, pentru că ar fi un lucru rău pentru noi, în primul rând ca ţară şi în mod sigur pentru ceilalţi membri ai spaţiului euro”, a spus Ponta.
Întrebat dacă decizia de a nu include o ţintă are mai degrabă legătură cu situaţia din România sau cu ceea ce se întâmplă acum în zona euro, premierul a răspuns că au fost luate în calcul ambele situaţii.
„În mod sincer, cu amândouă. În primul şi în primul rând, sigur că zona euro este într-o perioadă de consolidare, sunt ţări în zona euro care sunt în criză şi care au nevoie de planuri de salvare. Pe de altă parte, nici România, la modul cel mai sincer, încă nu suntem pregătiţi să rezistăm la o competiţie atât de dură cum este zona euro. Aşa încât e foarte clar. Sunt ţări, cum e Marea Britanie, care nu vor să adere la euro, sunt ţări precum Polonia şi precum România care spun: «Da, vrem să aderăm la euro în momentul în care suntem perfect compatibili şi pregătiţi», deoarece a intra nepregătit în zona euro reprezintă un risc uriaş pentru economie şi pentru finanţe“, a afirmat şeful Guvernului.
Ce presupune preaderarea la euro?
Înainte de aderarea efectivă la euro, o economie trebuie să facă faţă cu brio timp de doi ani la ERM-II, anume Mecanismului European al Ratelor de Schimb. Acesta presupune îndeplinirea câtorva criterii prevăzute în Tratatul de la Maastricht, anume fluctuaţia monedei naţionale într-un interval de plus-minus 15% faţă de euro, inflaţia mai mare cu cel mult 1,5% decât media celor mai performante state, deficit bugetar sub 3% din PIB, datorie publică sub 60% din PIB, un nivel al dobânzilor pe termen lung cu cel mult 2% mai mare decât acelaşi indicator mediu calculat pentru primele trei ţări ce au avut cele mai bune rezultate.
