De ce nu ajung fermierii cu marfa în supermarket

„Nu am atâta suprafaţă de solarii ca sa pot face faţă la câte cereri există din partea marilor lanţuri de magazine. De aproape trei ani livrez exclusiv la supermarket-uri, nu mai vând la piaţă”, spune Mircea Croitoru, legumicultor din comuna Matca (judeţul Galaţi) şi vicepreşedintele Asociaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România.

Anul trecut s-a obţinut o producţie record de legume şi cu toate acestea marfa de import ocupă aproape toate rafturile din magazine

Condiţii de livrare standard

Deşi pare de necrezut, marfa livrată de agricultori în marile magazine este achiziţionată de multe ori la un preţ mai mare decât ar putea fi obţinut într-o piaţă obişnuită de produse agricole. De ce însă majoritatea fermierilor nu reuşeşte să ajungă cu marfa în supermarket-uri?

„Principala problemă este la fermieri care nu sunt bine organizaţi. De exemplu, legumicultorii trebuie să înţeleagă că dacă ai un contract trebuie să-l respecţi dacă doreşti să prelungeşti o colaborare. Magazinele mari au de obicei plata la 21 de zile, iar în unele cazuri la 14 zile. Legumicultorii nu acceptă toţi astfel de condiţii de plată, vor banii pe loc.

Apoi, cerinţele la astfel de livrări sunt la anumite standarde: prospeţime, calibru, ambalaj, transport. Nu în ultimul rând, supermarke-ul îţi cere să respecţi o anumită periodicitate (doresc livrări constante pe toată durata anului) şi cantitate. Existo o anume traseibilitate pe lanţul de livrare care trebuie respectată. Comerciantul, la final, cere să respecţi condiţiile de livrare ca să primeşti banii”, a declarat Mircea Croitoru.

Importurile de fructe şi legume ar putea fi mult reduse dacă fermierii s-ar grupa în asociaţii agricole care să le reprezinte interesele şi care să fie preocupate de procesarea şi comercializarea produselor, spun reprezentanţii agricultorilor.

10.000 de euro pentru un solar de 1.000 metri pătraţi

Deşi pare o afacere la îndemână, legumicultura necesită multe investiţii. Apoi e nevoie şi de foarte multă muncă, 2-3 persoane fiind necesare pentru întreţinere şi recoltare, pe parcursul a două cicluri de producţie anuală.

Astfel, dacă ai deja terenul, pentru a porni o afacere cu legume cultivate în solarii ai nevoie de peste 10.000 de euro pentru 1.000 de metri pătraţi.

Construirea celui mai simplu solar de 1.000 metri pătraţi, cu structură de lemn costă 4.500 de euro. La această sumă se mai adaugă încă 4.500 de euo pentru seminţe, pat germinativ (turbă), folie pentru „dublură” (scade volumul solarului pentru a menţine căldura la interior), încălzire şi altele. Pe durata unui singur ciclu de producţie se mai adaugă cheltuielile cu îngrăşămintele şi pesticidele care pot ajunge la 1.600 de euro. 

În România există în prezent 4.950 hectare de solarii, suprafaţa acestora fiind în creştere permanentă faţă de perioada de referinţă a anului 1990. Înainte de 1990, particularii aveau restricţii la construirea de solarii, iar statul se baza pe producţia legumicolă din sere a căror suprafaţă depăşea 2.200 de hectare.