După ispititoarele prăjituri de la Greci, excursia oraganizată de APDRP în judeţul Tulcea a continuat cu o vizită la centrul de vinificaţie de la Măcin, acolo unde un parteneriat româno-belarus şi câţiva oameni pasionaţi cultivă 300 de hectare de vie şi produc câteva vinuri medaliate la nivel internaţional.
Jumătate din cele 300 de hectare au fost preluate din via renumitei podgorii dobrogeane Sarica Niculiţel, care exista înainte de 1989, iar celelalte au fost plantate prin programe de reconversie şi restructurare.
Începând cu 2009, SC Alcovin SRL a plantat aproape 50 de hectare în fiecare an, în special struguri pentru soiuri autohtone, cum ar fi Feteasca Regală, Tâmâioasa Românească şi Aligoté-ul. Însă cei de la Măcint au acceptat şi provocări, plantând soiuri fanţuzeşti sau iraniene, precum Shiraz, care toate la un loc se transformă în 2000 de tone de vin anual, care înseamnă aproape două milioane de sticle.
Vinul se vinde foarte bine, dar asta nu-i încântă neapărat pe toţi oenologii de la Măcin, pentru că nu au şansa să-l învechească.
„Prin programul FEADR, măsura 123, care se numeşte Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere, am achiziţăionat o serie de echipamente care ne-au uşurat procesul tehnologic”, ne explică bine informat Ionuţ Gâdiuţă, care ştie atât de multe despre vinuri şi producţia lor, încât pare că citeşte dintr-o carte.
„Am urmărit să simplificăm procesul de producţie şi să avem linii de obţinere a vinurilor albe separat de cele roşii, am făcut fermentaţii controlate la temperaturi dirijate şi am înlocuit rezervoarele vechi cu unele noi, din inox.”
„Este foarte uşor să faci o cramă de la zero, şi mult mai greu este să aduci o cramă veche la parametrii actuali,” spune Ionuţ, director de producţie al Alcovin. „Vă spun cu părere de rău că am cumpărat rezervoare din Bulgaria şi din Spania, pentru că în România nu există nicio astfel de fabrică.”
Şi asta nu este singura părere de rău a lui Ionuţ, care recunoaşte că fost nevoit să ia Feteasca Neagră, soi românesc, din Franţa.
„Cum poţi să n-ai clone pentru un vin pe care am vrea să-l prezentem ca brand de ţară? Poţi, pentru că staţiunile de cercetare de la Murfatlar şi Valea Călugărească sunt la limita subzistenţei, explică Ionuţ.
La Măcin vinul se păstrează în condiţii optime, la o temperatăru medie de 12 grade celsius care se păstrează pe tot parcursul anului.
Fondurile i-au ajutat să achiziţioneze rezervoarele de stocare de 25 de tone, sistemul de filtrare, linia de îmbuteliere şi accesoriile.
„Presa aceasta pneumatică presează strugurii fără a intra în contact cu aerul. Pe panoul de comandă fixăm durata ciclului, numărul de rotaţii şi asigur o presare menajată, explică Ionuţ funcţiile utilajului pentru care au plătit 60 000 de euro.
Vinu de la Măcin este atât de bun, încât peste 350 de tone se exportă în fiecare an, dar cel mai mult se vinde pe piaţa Românească, spun oenologii de la Măcin, care ne-au spus că la vinuri nu cantitatea e importantă, ci calitatea lui.
