Lipsa de transparenţă şi sofisticarea exagerată a produselor bancare au început să fie sancţionate. Deocamdată în Germania, acolo unde o companie de dimensiuni medii, Ille Papier Service, a reuşit să câştige un proces împotriva Deutsche Bank prin care obligă cea mai mare bancă din Germania să o despăgubească cu 540.000 de euro pentru că nu a explicat exact riscurile unui produs derivat.
Procesul nu este în sine atât de important, suma fiind infimă faţă de dimensiunile băncii, însă el are o valoare importantă de precedent în condiţiile în care foarte multe municipalităţi din Germania au utilizat produsul respectiv pentru a-şi proteja economiile. Mai mult, decizia poate constitui un exemplu pentru bănci în general, inclusiv pentru cele din România, pentru că ea se referă în fapt la lipsa de transparenţă a bancherilor în relaţia cu propriii clienţi, aspect des incriminat la nivel european.
Pană unde se ajunsese
O simplă descriere a derivatului la care am făcut referire arată că în perioada pre-criză produsele băncilor ajunseseră la un grad de sofisticare care cu greu mai permitea clienţilor să înţeleagă în întregime beneficiile şi riscurile. Produsul vândut de Deutsche Bank se numeşte CMS Spread Ladder Swap. Termenii acestuia prevedeau ca banca să plătească clientului o dobândă de 3% pentru 2 milioane euro timp de cinci ani.
În schimb, clientul trebuia să plătească băncii 1,5% în primul an şi apoi o rată ce varia în parte cu diferenţa între rata Euribor la 2 ani şi Euribor la 10 ani, arată Bloomberg. În februarie 2005, Deutsche Bank a sfătuit Ille Papier să cumpere produsul amintit mai sus bazându-se pe aşteptarea că ecartul dintre cele două dobânzi Euribor se va mări, iar clientul va face bani.
În a doua jumătate a anului 2005 diferenţa dintre ratele Euribor s-a micşorat, astfel că Ille Papier a pierdut bani. În 2007, cele două părţi au hotărât să încheie contractul, firma fiind nevoită să plătească o sumă de bani, pe care apoi a încercat să o recupereze în instanţă.
SPECIFICUL ROMÂNESC
Probleme „locale” cu transparenţa
Deşi nu au ajuns nici pe departe la gradul de sofisticare din Occident, băncile din România au şi ele ceva probleme în ceea ce priveş¬te transparenţa. Chiar dacă problemele apar la cel mai rudimentar nivel posibil, adică explicitarea unei dobânzi, ele există şi au devenit vizibile o dată cu apariţia Ordonanţei 50 a creditelor pentru populaţie.
De altfel, ordonanţa avea rolul de a transparentiza costurile şi riscurile produselor bancare în aşa fel încât ele să fie înţelese de clienţi. Între timp , legea a fost modificată în aşa fel încât nu îşi mai îndeplineşte scopul principal, adică acela de a obliga băncile să calculeze dobânda variabilă în fuincţie de un indicator vizibil EURIBOR-LIBOR-ROBOR plus o marjă fixă.
Totuşi, mai multe grupuri de clienţi au acţionat în instanţă băncile invocând tocmai introducerea în contractele de credit a unor clauze care nu au fost explicate şi nici negociate de către bănci. Până acum există mai multe cazuri în care clienţi ai băncilor au beneficiat de reducerea dobânzii după ce au câştigat procese împotriva băncii invocând majorarea unilaterală a costurilor creditului.