Oficialii americani arată că bursa autohtonă este printre cele mai scumpe din regiune din cauza comisioanelor ASF şi BVB. În condiţiile în care costurile de tranzacţionare cumulate datorate celor două entităţi nu sar, în medie, de 0,12%, trimiterea se face spre fondurile închise, în special Fondul Proprietatea, “asuprite” suplimentar de comisionul anual datorat ASF (0,1% din active).
Sub afirmaţia că preţul unui serviciu e mare se poate ascunde constatarea că nu e pentru toţi la fel de mare. “Reducerea taxelor de tranzacţionare şi a cerinţelor birocratice ar putea face piaţa de capital românească mai atractivă pentru investitori. Accesul pe piaţa locală rămâne încă o provocare. Conform unui studiu recent, e nevoie de 6 luni pentru a deschide un cont pentru a tranzacţiona în România în timp ce în ţările mai dezvoltate din Centrul şi Estul Europei acelaşi lucru ia doar câteva ore. În plus, piaţa românească de capital este printre cele mai scumpe din regiune, din cauza taxelor administrative şi a comisioanelor de tranzacţionare percepute împreună de operatorul de piaţă şi organismul de rereglementare (BVB şi CNVM, n.n.)” se exprima recent însărcinatul cu afaceri al SUA în România, Duane Butcher, la un aveniment aniversar legat de listarea Fondului Proprietatea. Chiar aşa să fie?
Să vedem ce taxe iau BVB şi ASF investitorilor ce doresc să tranzacţioneze acţiunile româneşti. ASF are un comision de 0,08% aplicat tranzacţiilor de cumpărare iar BVB percepe 0,117% din tranzacţiile de vânzare şi 0,045% din cele de cumpărare. Trăgând linie, avem aproximativ 0,12% din suma adusă în România. Atenţie, asta nu reprezintă costul final. La acest procent adaugă şi brokerii procentele lor (nu se poate tranzacţiona decât prin intermediar la BVB). Cât de mari sunt acestea? “Dacă un investitor ar aduce 2-3 milioane de euro la Intercapital, ar obţine un comision de 0,2%?” l-am întrebat pe Răzvan Paşol, preşedintele Intercapital, o societate de brokeraj medie. “ La noi sigur nu, poate la alţii. Păi, 0,08% dintr-un million de euro (diferenţa dintre comisionul de 0,2% şi cei 0,12% datoraţi ASF+BVB) fac doar 800 de euro. Cu banii aştia mergem toţi la un film” mi-a răspuns Paşol. Cu alte cuvinte, brokerii locali se codesc să se mulţumească cu un comision comparabil cu cel al ASF deşi primesc indirect o parte din comisionul bursei ca dividende (toţi brokerii sunt acţionari la BVB).
Întrebat dacă piaţa de capital românească e scumpă, Paşol a fost imediat de acord cu ambasada SUA, e scumpă. “Ar deveni ieftină dacă mâine ar fi eliminate comisioanele ASF şi BVB?”. “Din păcate, doar puţin mai ieftină” mi-a răspuns Paşol, care a recunoscut că pe lângă costurile impuse de operatorul de piaţă şi reglementator, cea mai mare contribuţie o au cele percepute de brokeri. Iar brokerii din România sunt scumpi pentru că avem o piaţă mică şi se câştigă mai puţin din rulaje aici-a fost concluzia comună (de pildă, un investitor local cu un rulaj lunar de aproximativ 100.000 lei rar coboară sub un comison al brokerului de 0,5%). De ce ambasada SUA n-a spus însă nimic de brokeri, ci doar de ASF şi BVB?
Legătura cu Fondul Proprietatea
Un investitor nu suportă doar taxele de tranzacţionare, ci indirect şi pe cele de menţinere la cota bursei şi reglementare (ambele reduc profitul companiei în care a investit şi pe cale de consecinţă şi dividendele sale potenţiale). Dacă în cazul majorităţii companiilor listate acestea sunt de regulă modice (Fondul Proprietatea plăteşte doar 4.000 lei pe an pentru menţinerea la cota bursei, potrivit departamentului său de comunicare), în cazul fondurilor închise (SIF-uri, Fondul Proprietatea) listate ASF-ul face o excepţie şi ia 0,1% din activul mediu lunar, deci aproximativ 0,1% pe an. Cea mai grasă vacă de muls din acest punct de vedere este evident tot Fondul Proprietatea, care are un activ de aproape 3 miliarde euro. Iar Fondul Proprietatea are în acţionariat mai multe fonduri americane de investiţii (vezi Manchester Securities New York, fondurile Elliott, etc) care au ajuns să facă jocurile în AGA. Cele 0,1% procente pe an care dispar din averea acestora “mulţumită” ASF aproape că dubleaza ponderea costurilor de tranzacţionare cauzate de binomul BVB-ASF. Iată de ce ambasada SUA se arată interesată de costurile din piaţa românească de capital. În încheiere, să mai spunem că problema costurilor de intermediere/listare/supraveghere s-a pus doar în momentul în care acţiunile sunt relativ corect evaluate de piaţă. Cât sunt ieftine prin prisma raportului preţ/profit, preţ/active investitorii par dispuşi să ignore comisioanele. Aşa a ajuns de altfel Fondul Proprietatea controlat de investitori străini. Ambasada SUA nu ne-a putut oferi până în acest moment (joi ora 18) un punct de vedere.
