Criza financiară care acum atacă frontal Italia a înteţit discuţiile despre viitorul monedei euro, a cărei arhitectură este considerată în bună parte responsabilă de situaţie. Ţările cu finanţe publice slabe nu se califică la exigenţele unei monede comune, iar cele puternice nu ştiu dacă este cazul să rămână într-o astfel de alianţă. Totuşi, România continuă să urmărească ţinta euro ca şi cum nimic nu s-ar fi schimbat. Cu ce rezultat? Răspunsul la această întrebare depinde de felul în care va arăta zona euro în 2015, dacă va mai exista.
“Europa cu două viteze”
Cea mai recentă variantă vehiculată, “europa cu două viteze”, ar presupune practic să existe două grupuri de ţări cu monede diferite. În acest caz, România ar fi forţată în continuare să atingă exigenţe la nivelul ţărilor disciplinate cu scopul de-a fi admisă, pentru început, în grupul ţărilor indisciplinate. Pentru România, asta ar fi cea mai proastă combinaţie posibilă, pentru că ar reuşi să piardă simultan atât flexibilitatea cât şi stabilitatea.
“Statele Unite ale Europei”
Dacă Europa va alege calea integrării fiscale, atunci România are în faţă criterii chiar mai dure decât până acum. Totuşi, beneficiile teoretice ar fi relativ certe – ţara ar deveni parte integrantă a celei mai mari şi potenţial celei mai stabile economii a lumii. Riscul este ca un astfel de aranjament să eşueze, caz în care economia românească ar trece printr-un nou şoc inutil.
“Deficit zero”
În cazul în care criza continuă iar datoriile către bănci sunt, rând pe rând, anulate, atunci statele şi, într-o oarecare măsură, companiile din zona euro se vor afla în faţa unui nou început, dar aproape incapabile să se împrumute. Pentru ţările şi companiile productive şi inovatoare, care pot obţine randamente mai bune decât costul creditelor, asta este o veste foarte proastă. Pentru restul, inclusiv România, mai puţin.
“Scenariul Weimar”
O altă variantă aflată acum la îndemâna birocraţilor din zona euro este să monetizeze datoriile, adică să le achite cu bani proaspăt tipăriţi. O astfel de mişcare ar fi inflaţionaistă şi cu consecinţe rele pentru zona euro, dar, paradoxal, pozitivă pentru România. Banii vor fi din nou în exces şi în căutare de ţinte pentru investiţii. În acest caz, aderarea rapidă la zona euro este o idee proastă, pentru că ar anula toate potenţialele avantaje.
––––––––––––––––-
Integrare mai strânsă sau mai relaxată?
Oficiali germani şi francezi au discutat planuri de reorganizare radicală a Uniunii Europene, care ar presupune formarea unei zone euro mai integrate, probabil mai restrânse, au declarat pentru Reuters surse europene. „Franţa şi Germania au avut în ultimele luni consultări intense pe această chestiune, la toate nivelurile. Trebuie să acţionăm cu prudenţă, însă adevărul este că trebuie să stabilim cu exactitate lista celor care nu vor să facă parte din club şi lista celor care nu pot face parte”, a afirmat un înalt oficial european.
Preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, a afirmat marţi, în timpul unui discurs la Strasbourg, că singurul model pentru viitor este o Europă cu două viteze, în care zona euro va avansa mai rapid decât toate cele 27 de ţări în ansamblu. Discuţiile din ultima perioadă dintre oficiali de la Paris, Berlin şi Bruxelles au ridicat posibilitatea plecării unuia sau mai multor state din zona euro, în timp ce ţările rămase ar urma să insiste pe o integrare economică mai strânsă, inclusiv în privinţa politicii fiscale. Sursele oficiale intervievate de Reuters vorbesc însă despre un proces oficial de creare a unei structuri cu două straturi, care să permită grupului mai mic de ţări să progreseze. Potrivit proiectului imaginat de preşedintele francez, zona euro s-ar îndrepta către o integrare economică urgentă, inclusiv în zone sensibile precum politica fiscală pentru corporaţii şi pentru populaţie, în timp ce restul ţărilor Uniunii Europene ar deveni „o confederaţie”, iar numărul total de state membre ar creşte de la 27 la 35 în următorul deceniu, cu extindere accelerată spre exemplu în Balcani.
Toate statele membre ale „Uniunii Europene ar trebui să aibă euro ca monedă”, a declarat miercuri, la Berlin, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, transmite AFP. După ce criza actuală va trece, „obiectivul nostru nu trebuie să fie restaurarea statu quo-ului anterior, ci să avansăm spre ceva nou şi mai bun (…), o uniune de stabilitate dar şi de solidaritate”, a adăugat el. „Dacă voinţa politică este suficientă, Uniunea Europeană va fi cea mai mare putere emergentă din lume”, a preconizat el.
––––––––––––––––-
Deznodămintele posibile pentru euro
– Birocraţii europeni aşteaptă în continuare ca lucrurile să se rezolve de la sine
– Zona Euro este consolidată printr-o uniune fiscală.
– Datoriile statelor insolvente sunt monetizate, adică BCE tipăreşte bani fără limite. Urmează hiperinflaţia. Pentru România, ăsta e cel mai puţin rău scenariu.
– Sistemul bancar este sacrificat complet prin ştergerea tuturor datoriilor şi stoparea împrumuturilor.
– Zona euro se separă în ţări de rangul 1 şi ţări de rangul 2, fiecare cu o versiune proprie a monedei.
– Unul câte unul, din motive diverse, membrii încep să iasă.
