Criza europeană a datoriilor face ca moneda unică să nu mai pară un pariu sigur.
Corsetul euro se dovedeşte prea larg pentru economiile puternice, prea strâns pentru cele indisciplinate bugetar şi prea scump pentru cele ca România, care încă aşteaptă să fie admise.
„Victimele” euro
Excedentarii. După doar un deceniu de euro, Germania a ajuns să suporte cea mai mare parte a facturii acumulate de guvernele indisciplinate fiscal şi de băncile care au scăpat creditarea de sub control. Acesta este preţul plătit pentru avantajul că în toată această perioadă excedentul comercial nu s-a transformat într-o apreciere relativă a monedei, permiţând economiei să rămână competitivă. Practic, Germania a fost nevoită să împrumute surplusul de capital către propriii clienţi. Inevitabilul s-a produs: clienţii nu au mai putut plăti.
Deficitarii. În ţările care aveau decalaje de recuperat, banii şi-au găsit uşor cererea. Însă de multe ori dobânzile mici şi volumele mari de capital au făcut ca băncile şi investitorii să ia decizii prea riscante sau de-a dreptul proaste – cazul Irlandei. De asemenea, costurile mici cu dobânzile au întreţinut iluzia guvernelor că se pot împrumuta la nesfârşit – cazul Greciei. Pe de altă parte, acest consum susţinut a ţinut turate motoarele economiei europene.
Poziţia României
Finanţarea. Principalul avantaj al zonei euro îl reprezintă dobânzile mult mai mici la care se fac împrumuturile ca urmare a faptului că riscurile valutare sunt practic eliminate. Pentru România, dobânzile mici – o experienţă pe care n-a avut-o niciodată – pot determina o dezvoltare economică accelerată. Pe de altă parte, în cazul unor decizii economice greşite – publice sau private – dobânzile mici duc la intrarea rapidă în spirala datoriilor şi – în cele din urmă – la faliment. Avantajul este că după experienţa financiară de acum băncile vor fi mai prudente cu împrumuturile.
Pârghia monetară. Politica unitară a Băncii Centrale Europene face improbabilă corectarea derapajelor de productivitate prin depreciere. Asta lasă o singură opţiune ţărilor care ajung la această situaţie – austeritatea salarială, atât la stat, cât şi în companiile private. Dezavantajul este că metoda este foarte greu – uneori imposibil – de acceptat. Avantajul este că efectele secundare sunt ţinute sub control. Iar o eventuală apreciere a monedei, deşi dezavantajează exportatorii, favorizează importurile de tehnologie.
Pârghia fiscală. În cazul în care adoptarea euro este amânată pe termen nedefinit, principalul risc este ca guvernul – lipsit de constrângerile monedei unice – să cheltuiască necontrolat, forţând creşterea dobânzilor, deprecierea cursului şi inflaţia. Experienţa de până acum a României – lipsită de decizii administrative responsabile – arată că acesta este scenariul care trebuie evitat cu orice preţ.
Adoptarea euro
Avantaje: Dobânzile scad, iar riscul valutar dispare în cazul tranzacţiilor cu ţările UE.
Dezavantaje: Dezechilibrele de productivitate nu mai pot fi corectate prin mecanismul valutar.
Oportunităţi: România şi-ar putea mări ritmul de ajungere din urmă a ţărilor dezvoltate.
Ameninţări: Creditul ieftin se poate dovedi otrăvitor, ducând la investiţii proaste şi la falimente.
