Reducerea datoriilor Greciei cu 100 miliarde euro, creşterea fondului UE de susţinere a statelor aflate în dificultate la 1.000 miliarde euro, angajamentul Italiei de a lua noi măsuri fiscale şi recapitalizarea băncilor, principalele măsuri decise la cel mai important summit UE din ultimii doi ani. După zece ore de negocieri pe muchie de cuţit la cel de-al doilea summit de criză din ultimele patru zile, şefii de stat şi de guvern din zona euro au reuşit să prezinte principalele componente ale unui plan care, potrivit liderilor UE, va scoate Europa din mlaştina crizei datoriilor de stat.
Liderii europeni au reuşit să impună băncilor o reducere „voluntară” de 50% a obligaţiunilor statului elen scadente până în 2020, măsură ar trebui, potrivit liderilor europeni, să pună capăt riscurilor de contagiune către Italia şi Franţa. Decizia va provoca reducerea datoriei statului la 120% din PIB până în 2020, de la un nivel estimat de 170% din PIB la finele anului viitor.
Mai marii UE au luat decizia neobişnuită de a-l invita să participe la summit pe principalul negociator al băncilor, Charles Dallara, directorul general al Institute of Internatioanl Finance, cel mai mare grup de lobby al industriei financiare. Dallara s-a înţeles la miezul nopţii cu preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, şi cancelarul german, Angela Merkel, la scurt timp după ce afirmase, într-un comunicat, că „nu există nicio înţelegere pe niciunul dintre elementele acordului”. Sarkozy a declarat ulterior că reprezentanţii bancherilor au fost primiţi la summit „nu pentru a negocia, ci pentru a fi informaţi de deciziile luate de cei 17 lideri”. Premierul luxemburghez, Jean-Claude Juncker, care prezidează reuniunile miniştrilor Finanţelor din zona euro, a declarat că rezistenţa băncilor a fost învinsă prin ameninţarea „de a ne îndrepta către un scenariu cu insolvenţa totală a Greciei, care ar fi costat guvernele europene foarte mult şi ar fi ruinat băncile”. Pe de altă parte, fără acceptul băncilor Zona Euro risca implozia, ca urmare a activării despăgubirilor din contractele CDS, care ar fi declanşat falimente în lanţ.
1. Ce s-a întâmplat?
Angela Merkel şi Nicholas Sarkozy au obţinut de la creditorii Greciei iertarea a jumătate din datoriile pe termen scurt şi mediu. Asta înseamnă că datoria Greciei se reduce cu 100 de miliarde de euro din totalul de 330 de miliarde (datoriile pe termen lung sunt excluse), până la doar 100% din PIB.
2. De ce era nevoie de asta?
Grecia ajunsese în situaţia de-a nu-şi mai putea plăti datoriile singură, iar dobânzile mari făceau ca aceasta să escaladeze rapid, chiar şi în condiţii de austeritate.
3. De ce au acceptat băncile?
Bancherii au avut de ales între o restructurare “voluntară” de 50% şi una involuntară de 100%.
4. Cum vor acoperi gaura?
În primă instanţă, băncile trebuie să caute bani de la creditorii privaţi pentru a-şi ridica solvabilitatea la 9%. Dacă nu găâsesc, vor apela la statele de origine. Abia în ultimă instanţă, bancherii pot cere bani de la Fondul de Stabilitate Financiară.
5. Ce se va întâmpla cu băncile greceşti?
Majoritatea vor avea nevoie de ajutor masiv iar unele ar putea trece, cel puţin temporar, în proprietatea statului.
6. De ce nu s-a făcut restrcturarea mai devreme?
Oficialii zonei euro s-au temut că iertarea de datorii a unei ţări le va face pe celelalte să ceară tratament similar. Această temere este încă validă.
7. Se pregătesc şi alţi să ceară reducerea dobânzilor?
Deocamdată nu există asemenea informaţii, însă riscul devine foarte mare în ţările în care vor fi impuse noi măsuri de austeritate.
8. Ce urmează?
Însă oficialii Zonei Euro nu vor fi de acord să repete experimentul grecesc, pentru că asta ar duce la un val de insolvenţe în rândul băncilor. De aceea, este de aşteptat să apară noi restricţii faţă de împrumuturile pe care le poate lua o ţară.
9. Dar există mecanisme de aplicare?
Nu, însă de data aceasta intervine piaţa. După exeprienţa cu Grecia, băncile nu vor mai considera că toate statele sunt debitori buni-platnici. Pentru cele foarte disciplinate creditele vor veni la fel de uşor sau chiar mai uşor, în timp ce pentru statele mai puţin prudente creditele se vor da mai greu sau deloc.
10. S-a rezolvat criza europeană?
Încă nu, asta se va putea spune abia dacă dobânzile pentru Italia, Spania sau Portugalia vor începe să intre pe un traseu stabil de scădere.
Citeşte şi Chiar rămâne România fără bani? 10 întrebări şi răspunsuri
