UPDATE: Liderii zonei euro au convenit joi un al doilea pachet financiar, de 109 miliarde de euro, pentru sprijinirea Greciei, suma incluzând o contribuţie de 37 miliarde de euro din partea sectorului privat.
Dominat de găsirea unei soluţii de reducere a colosalei datorii a Greciei, summitul european de la Bruxelles a decis măsuri ce salvează ţările în dificultate. Măsuri care au în vedere falimentul parţial al Greciei, dar salvează euro.
Sub formidabila presiune a pieţelor, extrem de nervoase, cei 17 lideri ai zonei euro – alături de responsabili ai Băncii Centrale Europene (BCE), FMI şi principalele bănci de pe continent – şi-au folosit întreaga lor energie politică pentru găsirea de soluţii la problemele vitale privind viitorul UE. Discuţiile s-au orientat spre reducerea datoriei Greciei şi al doilea plan de salvare a acestei ţări care în urmă cu 15 luni a instalat o criză profundă în zona euro. Dar, încă de la început, nu s-a exclus un faliment parţial al Atenei. Cancelarul german, care a ajuns în ajun la un compromis cu preşedintele francez după un maraton de şapte ore de discuţii la Berlin, s-a declarat optimistă că summitul va permite „atacarea problemelor la rădăcină” – uşurarea volumului datoriei Greciei şi ameliorarea competitivităţii ei.
Acord după 7 ore
Acordul intervenit între Franţa şi Germania în noaptea de miercuri spre joi a servit drept bază a negocierilor summitului de la Bruxelles. Deşi Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy au păstrat tăcerea în ce priveşte conţinutul acordului, s-a aflat că ideea taxei bancare a fost abandonată şi principul unui faliment parţial al Greciei acceptat. Şeful Eurogroup, Jean-Claude Juncker, declara că noul plan de salvare a Greciei nu va include proiectul taxei bancare şi Financial Times preciza că „preşedintele francez a acceptat să abandoneze proiectul taxei, victorie semnificativă pentru Angela Merkel”. Referindu-se la acest subiect, ministrul olandez de Finanţe, Jan Kees de Jager, arăta că „cererea (tot a Franţei) ca Grecia să nu intre în faliment a fost retrasă” şi o astfel de posibilitate este „potenţial inevitabilă”. Surse bancare şi guvernamentale au relevat, la rândul lor, că şi BCE s-a pliat asupra acestui punct acceptând în principiu un faliment parţial al Greciei.
Evitarea contagiunii
În proiectul de acord al summitului, zona euro doreşte reducerea volumului datoriei elene (circa 350 miliarde euro) implicând băncile creditoare, aşa cum a dorit Germania de la bun început. Printre opţiunile studiate figurează cumpărarea datoriei ţării de la creditorii privaţi, pentru reducerea volumului global al datoriei naţionale. Ceea ce va putea fi realizat inclusiv de către Fondul de salvare al zonei euro creat pentru ţările în dificultate, ceea ce va constitui o premieră şi constituie o concesie făcută de această dată Franţei. Alte opţiuni prevăd un schimb al obligaţiunilor elene în circulaţie pentru altele cu scadenţă mai îndelungată şi o „rulare” a acestor titluri ce pot fi reinvestite de creanţieri la scandeţă.
Proiectul acordului final al summitului prevede că zona euro va prelungi cu „minimum” 7 până la 15 ani durata creditelor acordate ţărilor în dificultate ca Grecia, Irlanda şi Portugalia şi reducerea dobânzii de la 4,5% la 3,5%. Prelungirea prevăzută pentru aceste credite este de „minimum 15 ani şi poate merge până la 30 de ani”. Nu este o surpriză, aceste măsuri fiind deja decise pe 11 iulie de miniştrii de Finanţe. Grecia şi Irlanda în special solicită de mult o supleţe a condiţiilor creditelor acordate prin Fondul de salvare, regulile fiind considerate prea stricte pentru a putea uşura finanţele lor publice.
Dansul concesiilor
Proiectul mai prevede dotarea Fondului de salvare cu capacitatea inedită de a cumpăra datorii publice de la investitori pe pieţele financiare, un prim pas spre euro-obligaţiuni. Propunerea este rezultatul compromisului de la Berlin dintre Sarkozy şi Merkel.
Ideea ar fi ca Fondul de salvare să cumpere direct obligaţiunile ţărilor în dificultate de la investitori pe pieţele „secundare”, un mod de a asigura băncile europene care deţin aceste titluri depreciate. În prezent, Fondul nu are autorizaţia de a cumpăra datorii publice pe piaţa „primară”, adică direct de la statele emitente. Fondul va putea propune investitorilor schimbarea titlurilor cu obligaţiuni mai solide emise de acest Fond, cu garanţia tuturor statelor din zona euro. Germania se opune de multă vreme acestei opţiuni pentru că refuză ideea ca responsabilitatea datoriei publice naţionale să fie împărţită de către toate ţările zonei euro. Şi-a modificat poziţia în schimbul abandonării de către Franţa a proiectului taxei pe bănci pentru salvarea Greciei.
