Recesiunea din zona euro îşi va transmite efectele asupra mediu-lui local de afaceri, bugetul trebuie să suporte încă din ianuarie efectul salariilor mărite, un vârf al datoriei publice externe se profilează, în condiţiile în care deficitul de cont curent este tot mai greu de finanţat. Nu uitaţi de impactul facturilor mai mari la utilităţi, în condiţiile în care consumul susţine grosul PIB-ului.
Suntem pe ultima sută de metri a campaniei electorale, promisiunile curg, dar nimeni nu pomeneşte nimic despre norii negri ce par să se adune deasupra economiei în 2013. Cum economia este legată ombilical de UE, iar zona euro a intrat oficial în recesiune tehnică, după o contracţie economică de 0,1% în trimestrul al treilea, primul semn de îngrijorare vine de aici.Vom exporta mai puţin, remiterile românilor din străinătate vor fi mai anemice, fluxul investiţiilor străine la fel. Declinul exporturilor se vede deja (-4,3% în septembrie faţă de perioada similară din 2011) şi urmează probabil să se accelereze. Singura speranţă pentru exportatori rămâne cursul de schimb.
Leul este singura valută regională care a pierdut teren faţă de euro, în timp ce zlotul, forintul, coroana din Cehia s-au apreciat. Deşi un euro mai scump afectează consumatorii, el face bine execuţiei bugetare (cresc încasările din TVA-nu uitaţi că grosul mărfurilor vine din import, accize) şi exportatorilor care primesc o infuzie de competivitate. Rămâne de văzut în ce măsură un leu mai depreciat poate compensa deficitul de cerere creat de recesiunea din spaţiul euro. Probabil că BNR nu va permite o depreciere semnificativ mai mare ca în 2012 pentru a nu genera un tsunami în sectorul bancar, deja afectat de o rată a creditelor neperformante ce a depăşit 17%. Asta cel puţin în prima parte a anului.
Cheltuieli crescute, venituri incerte
Nu avem încă un buget pe 2013 din cauza campaniei electorale. Poate nu e cel mai rău lucru, având în vedere tentaţia politicienilor de a introduce amendamente pe bandă rulantă, care să fie cât mai pe placul votanţilor din propria circumscripţie. Bugetul din 2013 va trebui să facă faţă unor cheltuieli de personal crescute încă din ianuarie (ultima tranşă de majorare a veniturilor bugetarilor a venit la 1 decembrie-7,4%), pensiilor fără CAS şi – sperăm pentru stabilitate macroeconomică – că nu şi unei indexări cu inflaţia a pensiilor nemaiactualizate din 2009. Creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene a mai fost inclusă triumfalist în bugetul pe 2012 (20%!) iar noul Guvern a fost nevoit să taie repede investiţiile pentru a nu-şi anula promisiunile când veniturile estimate n-au mai sosit. Eterna speranţă – creşterea gradului de colectare a TVA, CAS-va fi inclusă previzibil şi în noul buget, dilatată faţă de posibilităţi, pentru a nu compromite ţinta de deficit.
Vârf de plăţi
Peste 5 milliarde de euro trebuie restituite de BNR şi Ministerul Finanţelor în contul datoriei externe. Se va găsi o formă de rostogolire a împrumutului către FMI (statul lansează noi emisiuni de bonduri, pe care le depozitează în visteria BNR)? Greu de crezut că intrările din această sursă vor compensa ieşirile. Pentru ca rezerva să nu scadă dramatic ar trebui fie să avem investiţii străine (BNR schimbă valuta şi oferă în schimb lei), fie intrări de fonduri europene (acelaşi principiu). În lipsa acestora, poziţia BNR de vajnic apărător al leului va fi şubrezită. După cum au decurs privatizările convenite cu FMI, e greu de crezut că vom avea fonduri suplimentare din această sursă la buget iar vestea proastă este că nici alte licenţe pentru telefonia mobilă nu sunt de vânzare anul viitor (în acest an au contribuit la menţinerea deficitului în limitele convenite cu FMI). Din păcate, procesul numirii de manageri privaţi în companiile de stat stagnează (Tarom, singura excepţie) în condiţiile în care numai de administrare eficientă nu pot fi suspectate acestea.
Scumpiri în lanţ
Dincolo de efectul unui leu previzibil mai slab, nu uitaţi că accizele se calculează la un curs cu 5% mai mare în 2013 (efectul este o creştere de 1,2-1,5% a preţului combustibililor şi peste 3% la ţigări), preţul gigacaloriei nu va mai fi menţinut la valorile din prezent în Bucureşti iar majorările de preţ pe seama eliminării subvenţiilor (preţurile reglementate dispar până în 2017 la energie electrică şi 2018 la gaze) vin din urmă. La gaze, prima majorare pentru consumatorii casnici din 2013 va fi realizată pe 1 iulie 2013, când preţul va urca cu 8%, apoi acesta va creşte cu două procente la 1 octombrie. Pentru consumatorii non-casnici, preţul urcă în 2013 cu 18%. La energie electrică, anul viitor creşte procentul de achiziţie din piaţa concurenţială la 10% (de la 0%) pentru consumatorii casnici; pentru non-casnici, procentul de achiziţie din piaţa concurenţială urcă la 85%. Sunt scumpiri care erodează cererea din economie şi care pot afecta creşterea economică. Una peste alta, economia se va confrunta în 2013 cu un an plin de provocări, preponderent interne, deşi n-ar fi exclus ca ameninţările externe să nu lipsească (Grecia?). Guvernul trebuie să rezolve în plus problema despăgubirilor foştilor proprietari, după ce Fondul Proprietatea s-a dovedit insuficient. Avem însă o speranţă: rareori România s-a confruntat cu doi ani agricoli slabi, consecutiv.
