» Un roman din doi spune ca nu poate economisi niciodata, iar un roman din trei pune deoparte mai putin de 300 de lei, adica mai putin de 80 de euro pe luna. Daca punem constatarile din sondajul Metro Media Transilvania in relatie cu creditarea, de exemplu, putem ajunge usor la concluzia ca, pentru majoritatea romanilor creditele, in special cele pe card la care dobanda e mai piperata, sunt poveri greu de dus. De aceea, decizia de a lua un imprumut, mai ales daca suma e marisoara, trebuie clar insotita de o analiza a propriului comportament financiar.
Am intalnit printre cunostinte si amici doua tipuri de aspiranti la credite: unii spun ca doar cand se imprumuta pot economisi pentru ca au cu adevarat o motivatie: obligatia ratelor. Altii, dimpotriva, afirma ca te poti gandi la un imprumut doar daca stii ca poti economisi. Sa luam situatiile pe rand.
De la inceput ar trebui facuta distinctia intre cei care pot pune bani deoparte, pentru ca balanta venituri–cheltuieli are lunar excedent, si cei care traiesc, cum se spune, de la o leafa la alta sau nici macar venitul lunar nu le ajunge. Cei din urma ies din calcul in ce priveste economisirea si mi-e greu sa cred ca pot gasi o banca dispusa sa le acorde bani cu imprumut. Unii rostogolesc datorii de zeci sau cateva sute de lei ori sunt veritabile cazuri sociale.
Intre acestia si cei care castiga semnificativ peste cheltuielile unui roman obisnuit (in mai toate cercetarile acestia sunt doar cateva procente) se afla cei care in sondaje raspund ca au un trai decent. De aici si dintre cei cu surplus se pot recruta cel mai des clientii de credit carduri, imprumuturi de nevoi personale ori imprumuturi ipotecare. Dupa cum aratam mai sus, unii considera povara creditului cel mai bun "stimulent" pentru economisire. "Daca n-as avea creditul, as cheltui banii de rata pe cine stie ce prostii", e o explicatie pe care eu unul o intalnesc deseori. In aceste cazuri, banca poate juca rolul de jandarm al finantelor personale si reuseste sa disciplineze – cel putin pe durata creditului – persoane care altfel ar scapa de sub control destinatia propriului excedent bugetar. Dupa imprumut insa cei mai multi revin la comportamentul anterior. Vor deveni ei mai dispusi sa economiseasca intre doua imprumuturi?
Putin probabil daca nu simt vreo amenintare viitoare… Sondajele privind atitudinea fata de economisire arata ca oamenii pun bani deoparte mai mult din teama fata de neprevazut. Gama de raspunsuri e cam aceeasi (reiese chiar din recentul sondaj Metro Media, prezentat de Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare): "bani albi pentru zile negre", "siguranta si situatii neprevazute", "viitorul copiilor". Primele doua motive sunt asemanatoare si tradeaza totusi minimum de precautie. Pe de alta parte, realitatea este ca putini rezista tentatiei de a pastra neatinsa "rezerva de urgenta" atunci cand in vitrine apar reducerile de sezon. "Viitorul copiilor" , "educatie" sau "un trai decent la pensie" sunt motive mai rar invocate si nu par sa se evidentieze drept capitole separate in proiectele de economisire.
Celalalt tip de aspirant la credit rezista mai usor tentatiei vazut-placut-cumparat si isi planifica mai atent bugetul personal. O achizitie mai costisitoare – bunuri de folosinta indelungata, de exemplu – este tratata ca un proiect caruia trebuie sa i se asigure finantare in primul rand din surse proprii. Creditul acopera diferenta, iar economisirea nu este consecinta unei obligatii. Achita mai mult decat valoarea ratei ca sa reduca pe cat posibil costurile imprumutului.
