Luni, marti, joi, vineri. In istoria moderna a pietelor de capital doar miercurea lipseste din seria zilelor negre de la bursa (exista totusi o miercuri neagra, insa doar pentru britanici). In toate celelalte s-a intamplat ceva foarte rau; zilele s-au incheiat cu cate un cosmar financiar din care multi s-au trezit cu buzunarele goale. Chiar GOALE! Ruinati, unii si-au pus capat zilelor, ori si-au pierdut mintile. O tragica si puternica dovada ca bursa nu este pentru cei slabi de inger.
Pentru investitorii perioadei moderne seria neagra a crahurilor bursiere incepe in 1929. Am scris in editia trecuta despre crahul bulbilor de lalea, inselatoarele sirene financiare din Marile Sudului si goana imobiliara americana din Florida anilor ‘20. Cea din urma avea sa fie preludiul celei mai mari crize bursiere din istoria Americii si a lumii financiare mondiale. Inca o data, investitorii au demonstrat ca nu privesc atent spre trecut. Supraevaluarea, lacomia de masa, ignorarea "fundamentelor" sunt cheile ori, mai nou, cartelele cu care cinicul domn Crah si partenera sa, doamna Panica, trec lejer de usile Prudentei.
Troia a avut-o pe Cassandra. Cassandra cetatii de pe Wall Street a fost, in anii ‘20, Roger Babson, un investitor filantrop, cu preocupari academice, a carui firma de consultanta publica rapoarte despre investitiile bursiere. Pe 5 septembrie 1929, respectabilul domn Babson le spunea americanilor intr-un discurs public: "Daca lucrurile nu se calmeaza naibii odata, mai devreme sau mai tarziu va urma prabusirea, iar asta ar putea fi oribila". Americanii, insa, aveau urechile astupate. Erau victime usoare ale speculatorilor care schimbau actiuni intre ei si manipulau cresterile de pret. Investitorii nu auzeau decat: "Cumpara!". Pe credit ieftin, in marja derizorie, cu economiile de-o viata, toata lumea investea. Bogatia era la coltul strazii. Cu doua zile inaintea avertismentului Babson, Dow Jones inchidea ziua la un nou maxim istoric: peste 381 de puncte. Ce ne tot bate la cap acest domn cu barbison!? Balonul bursier, mai mare decat calul troian, nu mai incapea intre zidurile de pe Wall Street. La celalalt colt al strazii domnul Crah se pregatea de asediu.
Dupa speech-ul domnului Babson, bursa inchidea ziua cu –3%. Doamna Panica ajunsese discret in Manhattan si cauta un loc de cazare, la cateva strazi de Wall Street. In mai putin de doua luni avea sa bata cu picioarele in usile de la nr. 11…
Pe calendarele financiare, ziua de joi, 24 octombrie 1929 ar trebui sa aiba o banda neagra. si vineri… Luni, la fel. Dar foaia de marti, 29, ar trebui sa fie toata neagra. Semnul catastrofei a fost volumul nemaiantalnit al tranzactiilor: peste 16,4 milioane de actiuni. Brokerii au inceput sa-si sune clientii pentru completarea marjelor. In scurt timp nu mai faceau fata. Asediul era abia la inceput.
Azi, dupa aproape 80 de ani, e greu de gasit un martor in viata. Revista Time publica in 1979 marturiile unor brokeri care au asistat la ceea ce unul dintre ei nu s-a sfiit sa numeasca "baia de sange" din acea zi. "A fost oribil", isi amintea Leonard Jarvis. Unul dintre prietenii lui s-a aruncat de pe cladirea unui ziar, altul s-a aruncat din tren. Doua saptamani mai tarziu inca unul avea sa se impuste. "S-au dus unul dupa altul! N-au mai putut suporta", a povestit Jarvis revistei Time.
George Fowler, tanar curier la un fond de investitii, isi amintea cum, din cauza numarului imens de ordine ce trebuiau completate de mana, brokerii dormeau cateva ore pe noapte, la un hotel din apropierea companiei si se barbiereau pe scaunele de la birou.
Bancile, companiile de asigurari au fost luate cu asalt de clientii disperati sa lichideze depozite, sa vanda obligatiuni sau sa incaseze polite ca sa faca rost de bani pentru completarea marjelor.
La sfarsitul zilei, pierderile din portofoliile investitorilor insumau 6,7 miliarde de dolari. Indicele Dow Jones ajunsese la 151 e puncte adica –60% fata de maximul din septembrie. Martea neagra a marcat inceputul Marii Recesiuni, iar bursa a continuat sa scada pana ce Dow Jones a ajuns, in 1932, la 41 de puncte. Actiunile mai valorau doar a opta parte din cat costasera in septembrie 1929. Time scrie ca in trei ani pierderea din portofolii s-a marit la 74 de miliarde de dolari, adica peste 960 de miliarde in valoarea de azi a monedei americane, ajustata la inflatie.
Fara indoiala, Wall Street 2008 nu e totuna cu Wall Street 1929. Fie si numai pentru ca la acea vreme lipsea organismul de reglementare – Security Exchange Commision (SEC) – infiintata in 1934, prin lege, la initiativa presedintelui Roosvelt. Telex-urile au fost inlocuite cu sofisticate retele informatice iar brokerii nu mai scriu ordinele cu mana. Au disparut insa si cele mai periculoase patimi ale investitorilor? Domnul Crash si doamna Panica au mai dat pe la bursele mari si in anii de dupa Marea Recesiune: in 1987 pe Wall Street, in 1989 si 1997 la bursele asiatice, in 2000 o data cu asa-numita criza a dotcom-urilor. Dar, despre acestea veti puta citi in editiile viitoare.
