„Medicina e o afacere”

– De ce aţi ales facultatea de me­dicină? Spuneaţi într-un interviu în 2008 că aţi pornit pe urmele tatălui dvs., dar la un moment dat aţi schimbat direcţia puţin.
Am ales o carieră în medicină pentru că nu am avut curaj să fac altceva, pentru că majoritatea celor din familia mea sunt medici, farmacişti, dentişti şi nu am fost inspirat să fac altceva. Numai unul dintre fraţii mei a făcut economie şi nu îi merge foarte bine. Celor care sunt medici le merge mai bine. Şi, în afară de asta, eu am mers fix pe urmele tatălui meu, pentru că şi tatăl meu a plecat din Iran într-o altă ţară să studieze, şi tatăl meu a făcut şi afaceri pe lângă studiu – în perioada în care în Germania se vindeau foarte bine covoarele a avut o afacere cu covoare cu fratele lui. Deci ştia şi afaceri, şi medicină. Mai mult decât atât, astăzi medicina este clar o afacere. Nu mai poţi să faci medicină fără să fie o afacere, chiar la nivel individual. Dacă îţi faci un cabinet acum, trebuie să fii foarte atent să nu o iei într-o direcţie greşită, astfel încât să nu te descurci financiar. În ultimii 15-20 de ani a devenit din ce în ce mai dificil pentru cei care au cabinete de medici de familie, pentru dentişti etc.

– Credeţi că ar fi necesare şi studii sau cursuri de business pe lângă cele de medicină?
Cu siguranţă, pentru medici, şi mai ales la noi în România, este bine să ai un background de business. Dacă vrei să lucrezi toată viaţa la stat, atunci probabil contează mai puţin asta. Dar dacă vrei să începi ceva pe cont propriu, trebuie să ai grijă, pentru că şi în afacerea asta sunt mulţi care au fost medici, care au avut şi bani, care au investit, dar cărora nu le-a mers. Deci nu ajunge să fii medic şi să ai bani.

– Dvs. aţi urmat cursuri de business?
Nu. Experienţa tatălui meu cred că m-a ajutat cel mai mult.

– De ce aţi venit în România?
Am început facultatea în Germania şi am continuat-o în România. Aceasta este o chestiune care ţine de credinţa mea, eu sunt Baha’i (credinţă monoteistă fondată în secolul al XIX-lea în Persia – n.a.), iar la început am spus că vin pentru o perioadă scurtă de studiu, de schimb de experienţă, şi pentru a vedea dacă îi pot ajuta pe Bahaii din România. Asta a fost înainte de Revoluţie.

– În ce an mai exact?
În 1983 am venit prima dată, la Suceava, unde am învăţat limba română. Am văzut că nevoile sunt mari şi aşa am spus că mai stau un an şi apoi iar un an. Am mers la Cluj, unde am continuat Facultatea de Medicină, apoi am realizat specializarea în cardio­logie la Fundeni.

– De ce nu aţi rămas să profesaţi ca medic cardiolog?
Este o specializare foarte frumoasă şi de aceea eu mai profesez ocazional, dar din păcate sau din fericire afacerea a mers 
într-o direcţie în care nu am mai putut să-mi exercit profesia aşa cum am vrut eu.

– Cum aţi început afacerea?
Antreprenor mi-am dorit să fiu dintotdeauna. Şi când am venit în România, înainte de Revo­luţie, când nu era nici o posibilitate, mă gândeam ce am putea să aducem în ţară ca să vindem. După Revoluţie, deşi eram student, am intrat în zona de imobiliare. Deci interesul a existat dintotdeauna. Acest proiect medical, să-mi deschid un cabinet, a fost la început ca un ho­bby. A devenit o afacere în momentul în care am început să oferim servicii medicale integrate sub formă de abonamente.

– Ce visaţi la început?
Eu voiam să oferim excelenţă în domeniul cardiologiei. Cu aceas­tă idee am deschis cabinetul, nu­mai că am văzut că merge destul de încet şi m-am gândit să introducem şi alte speciali­tăţi. Aşa a apărut ideea de policlinică.

– Care a fost cea mai mare satisfacţie ca antreprenor până acum?
Au fost mai multe: echipa cu care lucrez este motivul pentru care mai muncesc la CMU, pentru că teoretic nu aş mai avea nevoie. Dar îmi place să influenţez oamenii într-o anumită direcţie, să ajut la schimbarea mentalităţii puţin. Din punct de vedere a ceea ce am construit, importantă este prima policlini­că deschisă pe Bulevardul Unirii şi, nu în ultimul rând, maternitatea Regina Maria.

– Din postura de angajator, 
la început aţi lucrat foarte mult cu medici tineri.
La început am fost doi medici: eu şi o colegă care avea aceeaşi specializare, cardiologie. Ulterior, faptul că erau sau nu tineri nu era un criteriu la angajare. Veneau până la 50 de medici la interviu până alegeam unul.

– Şi în funcţie de ce criterii
 îi selectaţi?
Fiind şi director medical, şi director general, şi aşa mai departe, ştiam ce să îi întreb pe candidaţi, atât din punct de vedere profesional, dar şi ca atitudine faţă de pacienţi.

– Ce s-a schimbat în ultima perioadă? Aţi adus la CMU medici români cu studii în străinătate, cu mulţi ani de specializare peste hotare.
Imediat după declanşarea crizei economice, în 2008, din ce în ce mai mulţi medici au căutat posibilităţi să se întoarcă în ţară, mai ales din Franţa şi Germania.
 
– Ce v-a determinat să vindeţi mare parte din CMU?
Prima dată, în urmă cu trei ani, când am văzut că afacerea are o dimensiune prea mare şi cu­nos­cându-mi capacităţile şi ne­vrând să risc şi să am toată res­ponsabilitatea numai pe umerii mei am făcut primul pas, neavând nici o experienţă cu un fond de investiţii, dar, în acelaşi timp, auzind numai poveşti de groază. M-am decis să vând o mică parte, în prima fază. După aceea, când am vă­zut efectele pozitive, al doilea pas nu a mai fost o decizie grea, mai ales că este numai o schimbare de acţionariat şi sunt posibilităţi mai mari de a ne dezvolta. 

Cetăţean Român, German şi Iranian
Wargha Enayati este fondatorul Centrului Medical Unirea, medic specialist în cardiologie. De origine iraniană, a început Facultatea de Medicină în Regensburg, Germania, şi a absolvit Fa­cultatea de Medicină de la Cluj. S-a născut în 1964 în Germania şi provine dintr-o familie de origine iraniană. A venit în România în 1983, atras de viaţa şi activitatea Reginei Maria a României, de credinţă Baha’i.
Începând cu anul 1995 a fondat Centrul Medical Unirea, care a atras, la începutul anului 2007, ca acţionar minoritar fondul 3i Plc din Marea Britanie. Centrul Medical Unirea a finalizat, în prima parte a anului 2010, procesul de vânzare a unei participaţii majoritare către fondul de investiţii Advent International.