Pentru mine este mult mai greu să vorbesc despre lucrurile pe care le fac decât să le fac. Oricum, înainte de toate, le recomand managerilor aspiranţi să fie optimişti, perseverenţi, flexibili, curajoşi şi să muncească din greu.
Am absolvit Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca în anul 1998, specializarea „Automatică şi Informatică Industrială”. Studiile superioare tehnice m-au ajutat să-mi dezvolt, ordonez şi cizelez mecanismele gândirii. Cred că acestea au fost principalele atuuri cu care am ieşit de pe băncile facultăţii, atuuri care m-au ajutat mai târziu să-mi dezvolt şi să-mi conduc cu succes afacerile proprii.
Primul meu loc de muncă a fost de inginer automatist într-o fabrică de oţet alimentar şi drojdie de panificaţie, într-un orăşel de lângă Baia-Mare.
Venirea în Bucureşti
În anul 2000, m-am hotărât să mă mut cu serviciul la Bucureşti. Motivele mutării au fost două. Eram convins că-mi pot dezvolta o carieră în România doar în Bucureşti, iar prietena mea de atunci şi actuala mea soţie, Iulia, locuia în Capitală. Am lucrat un an în calitate de consultant pe partea de producţie pentru o firmă ce vindea şi implementa aplicaţii software ERP. După un an, am devenit partener, împreună cu soţia mea, într-o afacere cu articole de marochinărie, voiaj şi accesorii.
Totuşi, provocările mari nu au apărut imediat ce am devenit manager. În schimb, ca manager trebuie să faci faţă provocărilor „mărunte” de zi cu zi, precum planificarea pe termen scurt a afacerii, transmiterea informaţiilor decizionale într-un mod clar şi coerent către departamentele de execuţie, relaţionarea cu furnizorii şi cu clienţii strategici, relaţionarea cu angajaţii etc. De asemenea, cred că un manager trebuie să aibă capacitatea de a folosi la maximum, în interesul afacerii pe care o conduce, abilităţile dobândite nativ şi prin educaţie.
Însă, revenind, cea mai mare provocare a apărut ceva mai târziu în cariera mea de manager, în anul 2006, atunci când am început construcţia unui mic hotel, proprietate a unei societăţi pe care o conduc, la poalele Munţilor Piatra Craiului, în judeţul Braşov. Să construieşti un hotel într-un sat de munte uitat de lume, la o altitudine de 1.200 metri, unde accesul se făcea pe un drum care vara arăta ca o albie de rău secat, iar iarna nu-l mai găseai de sub nămeţii de zăpadă înalţi cât casa, a fost într-adevăr o provocare. Chiar şi aşa, în septembrie 2008, am inaugurat Hotelul Nobillis, iar, în prezent, această locaţie este recunoscută ca o destinaţie aparte în peisajul turistic al zonei.
SPRIJIN
Persoana care mi-a influenţat radical cariera este soţia mea, Iulia. Ea m-a rugat, cu zece ani în urmă, să o ajut, în calitate de partener, în afacerea ce tocmai o începuse. De atunci, m-am transformat într-un întreprinzător irecuperabil.
ÎNTREBARE
Cum îmi petrec ziua?
Nici o zi din prezentul meu nu seamănă cu cealaltă. De aceea, îmi este greu să răspund la această întrebare. Însă, încerc din greu să balansez timpul petrecut la birou sau în călătoriile de afaceri cu timpul petrecut cu familia. Uneori, îmi iese, alteori nu. Oricum, sunt optimist şi cred că o să vină şi vremuri mai bune. Atunci, cred că o să pot răspunde „corect” la această întrebare.
