Într-o ţară cu o infrastructură nu foarte modernă, un ghid priceput şi cu bune cunoştinţe de specialitate poate salva un program turistic precar.
Categoriile de ghizi din care poate fi aleasă cea care se potriveşte cu apetenţele fiecăruia sunt: incoming, outgoing, de sejur sau specializaţi. Tiberiu Munteanu, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Ghizilor din România (ANGR), precizează că titulatura de incoming se referă la ghizii care se ocupă de turiştii străini în România, outgoing la turiştii români din străinătate, iar cei de sejur îşi desfăşoară activitatea în staţiunile de odihnă, pe când cei specializaţi pot fi montani, de Deltă sau în sectorul cultural, în muzee.
Cererea de ghizi este mai mare pe perioada verii datorită climei României, care este mai permisivă pentru drumeţii, trasee culturale etc. „Ghizii, cu excepţia monitorilor de schi, la care activitatea se desfăşoară mai mult iarna, sunt căutaţi mai mult între sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii octombrie”, explică Munteanu, care specifică faptul că sunt preferaţi ghizii care au primit feedback pozitiv din partea turiştilor sau care au legături cu agenţii cu care colaborează frecvent şi cărora le-au câştigat încrederea. Pe lângă asta, Felicia Enache, preşedinta Asociaţiei Ghizilor Montani din România (AGMR), spune că sunt căutaţi specialiştii cu o solidă experienţă.
Atestat special
Accesul la profesia de ghid turistic este reglementat prin HG nr. 631/2003, care aminteşte că este necesar un atestat eliberat de Mi-
nisterul Turismului în baza certificatului de calificare obţinut în urma absolvirii unui curs de calificare la Centrul Naţional de Învăţământ Turistic sau alte instituţii autorizate din România. Un astfel de curs de agent de turism-ghid se desfăşoară pe perioada a opt luni, iar costul calificării, care la anumite centre conţine şi specializarea naţional, poate ajunge până la 1.300 de lei, plus taxa de înscriere. Pentru specializarea de ghid montan trebuie urmat alt tip de curs. „AGMR furnizează două tipuri de cursuri: un curs de specializare (400 de euro, n.r.) şi unul de iniţiere (250 de euro, n.r.)”, susţine Enache.
Activitatea de ghid este practicată de cele mai multe ori prin contracte cu diferite agenţii de turism, în dauna desfăşurării uneia de tip individual din cauza birocraţiei.
35-40 euro pe zi
Engleza nu mai este de ajuns pentru un ghid de turism. Tiberiu Munteanu apreciază că importante în activitatea de ghid sunt cunoaşterea a cel puţin două limbi străine, dar şi specializarea pe anumite trasee turistice cunoscute. În plus, preşedinta AGMR adaugă că un ghid, inclusiv cel montan, trebuie să demonstreze capacităţi de lucru în echipă, de comunicare, dovedind un psihic echilibrat şi o capacitate de reacţie şi decizie promptă şi corectă în situaţii neprevăzute. Veniturile lunare ale unui ghid de turism depind mult de perioada şi de calitatea serviciilor prestate. „Aprecierile pozitive ale turiştilor pot aduce bonusuri sau pur şi simplu mai multe angajamente din partea agenţiei”, precizează Munteanu, care aproximează un câştig de 35-40 euro pe zi, diurna unui ghid într-o excursie, plus cheltuieli. Marian Anghel, ghid montan, completează că o activitate de tip part-time poate fi remunerată între 50 şi 200 euro, pe când una cu normă întreagă poate depăşi 300 euro, în funcţie de colaborările pe care preferă să le desfăşoare.