Am absolvit o facultate de jurnalism, unde am urmat şi cursuri de publicitate şi de relaţii publice. Studiile universitare au fost completate de multe traininguri de specialitate în relaţii publice, brand management, creativitate şi strategie realizate în ţară, dar mai ales în străinătate. De exemplu, am o diplomă internaţională în management strategic la University of Cambridge.
Studiile pe care le-am urmat au avut un rol important în dezvoltarea mea profesională, ele împletindu-se de aproximativ 15 ani cu experienţa de lucru. Am început să muncesc încă din vremea facultăţii şi de-atunci n-am făcut pauză de studii, ci am învăţat şi am lucrat în paralel. Am avut norocul să urmez fiecare curs la momentul potrivit, astfel încât să obţin un plus de cunoştinţe exact în momentul în care puteam să le pun în practică. În acest fel, teoria şi-a găsit aplicabilitate imediat şi s-a fixat în minte pentru totdeauna, iar practica s-a putut bucura de cele mai noi şi mai relevante informaţii din domeniu.
Acest mix de expertiză şi experienţă, de background teoretic solid şi implicare în realizarea de proiecte diverse pentru industrii de tot felul, m-au propulsat şi m-au ajutat să mă fac remarcată prin rezultate. Alături de ambiţie şi pasiune, sunt convinsă că sunt ingredientele reuşitei profesionale.
Provocarea managerului
Primul meu job serios a fost de jurnalist în departamentul de politică internă al unui ziar naţional. Ulterior, am început să lucrez în publicitate, ca şi copywriter în cadrul agenţiei Ogilvy & Mather. Trecerea de la o poziţie de execuţie la una de conducere nu a fost uşoară, pentru că a trebuit să renunţ la a face multe din lucrurile la care mă pricepeam foarte bine şi care mă ajutaseră să ajung în poziţia de conducere. Am făcut acest lucru pentru a lăsa loc altor activităţi noi, manageriale, la care nu excelam încă. Prin urmare, am învăţat să deleg, să las din mână frâiele şi să am încredere că şi alţii vor putea duce sarcinile la bun sfârşit. Mai mult, am învăţat să motivez oamenii şi să-i îndrum ca un profesor, cât şi să ofer oamenilor o viziune şi o strategie, dar şi sprijin punctual la nevoie.
Cea mai dificilă misiune a managerului, mai ales într-un business de consultanţă, este să conducă alţi oameni, să fie un adevărat lider. La început, asta s-a dovedit extrem de dificil pentru mine, pentru că a trebuit să fiu şeful foştilor mei „egali”, respectiv colegii îmi deveniseră subalterni. Şi de atunci încoace, tot lucrul cu oamenii mi se pare cea mai mare provocare. Consultanţii de relaţii publice sunt oameni cu personalităţi puternice, cu ambiţii, care pot fi orgolioşi şi dificili adeseori. Nu-i treabă uşoară să reuşesti să-i conduci astfel încât să-i faci să dea tot ce au mai bun profesional şi să facă acel extra-efort aflat la discreţia lor.
Trăsăturile unui lider
Dincolo de abilităţile profesionale, o anumită atitudine caracterizează toţi managerii pe care îi cunosc şi îi respect. Iar ea se vede în pasiune, curajul ideilor, rigoarea de a pune viziunea în practică, satisfacţia de a duce la bun sfârşit planurile făcute şi entuziasmul de a celebra succesul chiar şi după multă muncă obositoare.
Persoanelor care urmăresc să devină manageri, le pot spune să pună suflet în ceea ce fac, în ideea că nimănui nu-i pasă ce-i arăţi, dacă nu-i arăţi că-ţi pasă. Mai mult, le transmit să nu se lase copleşiţi, deoarece important nu este să nu ai îndoieli, ci cum te raportezi la ele, respectiv nu întrebările contează, ci cum răspunzi. Nu în ultimul rând, le spun să ţintească sus. Leo Burnett spunea că „atunci când te-ntinzi spre cer după stele, poate n-o să reuşeşti să prinzi una, dar nici cu mâna plină de noroi n-o să rămâi”.
„Reuşesc să am şi viaţă personală”
„În ultimul an, am muncit aproximativ zece ore pe zi, dar au fost ani în care am muncit şi 12-14 ore. Nu mă plâng, deoarece cine face ce-i place nu consideră munca o corvoadă, iar meseria de consultant de PR este una creativă, cu tente artistice, neplictisitoare. Totuşi, reuşesc să am şi o viaţă personală foarte bogată şi frumoasă. Călătoresc mult, gătesc, ies în oraş la un restaurant bun, citesc, fac sport, văd filme etc. Eu şi soţul meu, deşi lucrăm în acelaşi domeniu al comunicării, avem regula de a nu discuta deloc despre serviciu şi mai ales despre problemele, conflictele de acolo. Şi nu prea o încălcăm. Ne considerăm persoane destul de complexe, care au nenumărate alte subiecte interesante de discutat şi pasiuni de împărtăşit decât ce-am făcut la muncă, ce-au zis şefii, clienţii sau colegii. O altă regulă e să nu muncim acasă. Dacă avem proiecte de finalizat, stăm mai mult la birou sau lucrăm în weekend.
