Clujenii au comemorat cinci ani de la plecarea la Cer a uneia dintre cele mai marcante personalități ale rezistenței anticomuniste. Este vorba de arhiepiscopul ad personam George Guțiu, cel care a petrecut 12 ani în calvarul temnițelor bolșevice.
Înaltul ierarh a fost unul dintre cei mai fideli colaboratori ai cardinalului Alexandru Todea și a contribuit la refacerea structurilor ecleziastice ale Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, după căderea comunismului. IPS George Guțiu a fost înmormântat, simbolic, la temelia noii catedrale greco-catolice din Cluj, dedicată martirilor și mărturisitorilor credinței din secolul XX.
Un destin vertical
George Guțiu a venit pe lume în anul 1924, în satul Vaideni, din comuna Ogra, județul Mureș. Primele clase le-a urmat în satul natal, apoi a devenit elev al Liceului Alexandru Papiu-Ilarian din Târgu-Mureș. Din anul 1940, când Transilvania de Nord a fost ocupată de Ungaria horthystă, tânărul George Guțiu s-a mutat, alături de alți colegi de-ai săi, la Liceul Titu Maiorescu din Aiud, pe care l-a absolvit printre cei mai eminenți elevi. A decis să devină preot. George Guțiu a fost admis la Academia Teologică Sfânta Treime din Blaj, cea mai înaltă școală a Bisericii Române Unite cu Roma.
El a trecut de examenul de licență în anul 1948, când presiunile autorităților comuniste îndreptate împotriva greco-catolicilor, după alungarea Regelui Mihai I, erau intensificate la maximum. În toamna anului 1948, toți episcopii greco-catolici din România au fost arestați și întemnițați pe proprietatea patriarhului ortodox Justinian Marina din localitatea Dragoslavele. La 1 decembrie 1948, autoritățile comuniste au interzis Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. În acele zile, George Guțiu a decis să își asume destinul său până la capăt. A cerut să fie hirotonit preot greco-catolic, lucru care s-a întâmplat în data de 8 decembrie 1948. Cel care l-a hirotonit a fost mitropolitul și arhiepiscopul romano-catolic de București, Alexandru Cisar.
George Guțiu și-a asumat din primul moment condiția de preot al unei biserici prigonite. A primit însărcinarea de a fi îndrumător spiritual al călugărițelor greco-catolice din Blaj, iar din anul 1949 a intrat în vizorul Securității. A scăpat spectaculos de o tentativă de arestare, când s-a deghizat în medic și a fugit prin grădina Institutului Recunoștinței. Totuși, supravegherea tenace a Securității și-a arătat până la urmă roadele. În ianuarie 1951, tânărul preot George Guțiu a fost arestat în Reghin.
Din temniță, pe tronul de arhiereu
George Guțiu a fost transportat din sediul Securității din Reghin la București, unde a fost deținut și torturat în beciurile Ministerului de Interne până în februarie 1952. A fost trimis în judecată și condamnat, în același an, de către judecătorii de la Tribunalul Militar din București. Sentința pe care a primit-o a fost deosebit de dură: preotul George Guțiu a fost condamnat la muncă silnică pe viață. Însă, în contextul în care autoritățile comuniste au decis să îi elibereze pe toți deținuții politici, George Guțiu a fost pus în libertate la data de 4 august 1964.
După eliberare, el s-a stabilit în orașul Târnăveni, unde s-a angajat ca muncitor la Întreprinderea de Gospodărire Comunală și Locativă. Calitățile sale intelectuale deosebite au impus promovarea sa ca economist, apoi ca economist principal. El a fost pensionat în anul 1986. Însă, în toată perioada în care a lucrat în Târnăveni, George Guțiu s-a remarcat drept unul dintre cei mai de încredere colaboratori ai episcopului, apoi mitropolitului de Blaj Alexandru Todea. O perioadă, George Guțiu a activat ca vicar general al Arhieparhiei Unite de Alba Iulia și Făgăraș.
Căderea comunismului, în anul 1989, a oferit prilejul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, să iasă din catacombe. În aceste împrejurări, Sfântul Papă Ioan-Paul al II-lea a decis să îl numească pe George Guțiu episcop de Cluj-Gherla, urmaș pe tronul de arhiereu al cardinalului Iuliu Hossu. Cum cele două catedrale ale episcopiei clujene, cea din Cluj-Napoca și cea din Gherla, erau folosite de Biserica Ortodoxă, hirotonirea PS George Guțiu a avut loc pe stadionul municipal din Cluj, în prezența a 15.000 de persoane. Hirotonirea episcopală a fost oficiată de IPS Alexandru Todea, arhiepiscop și mitropolit al Blajului, asistat de PS Vasile Hossu, episcopul de Oradea, și de PS Lucian Mureșan, episcopul Maramureșului.
Ulterior, Alexandru Todea avea să primească purpura de cardinal, însă în anul 1992 noul cardinal român avea să se îmbolnăvească grav. PS George Guțiu a preluat, din 1992 până în 1994, când pe tronul de mitropolit al Blajului avea să vină actualul cardinal Lucian Mureșan, funcția de administrator apostolic al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș. Drept răsplată pentru marile sale merite, Sfântul Părinte Ioan-Paul al II-lea i-a acordat lui George Guțiu, în anul 1994, titlul de arhiepiscop ad personam. Din anul 1996, IPS George Guțiu a început să își pregătească succesorul, iar PS Florentin Crihălmeanu a devenit episcopul său auxiliar. Drept urmare, în anul 1999, IPS George Guțiu a cerut Papei Ioan-Paul al II-lea să fie pensionat. Suveranul Pontif a acceptat acest lucru abia în anul 2002. IPS George Guțiu a continuat să rămână, până la moartea sa, survenită în 8 mai 2011, un reper moral al Bisericii Greco-Catolice.
Într-unul dintre ultimele sale interviuri, întrebat care este cea mai puternică amintire a sa din închisoare, IPS George Guțiu răspundea: ”Senzația de foame. Aceasta este cea mai puternică amintire a mea din temniță”. Însă apoi înaltul ierarh detalia: nu doar foamea trupească, ci și cea de libertate, de dreptate și de demnitate, iar mai presus de toate, foamea de apropierea de Dumnezeu.
