Una dintre cele mai performante și mai vechi programe internaționale destinate formării unei elite intelectuale românești este creația Vaticanului. Este vorba de Colegiul Pio Romeno, care a fost înființat în perioada interbelică, de către Papa Pius al XI-lea. Acest colegiu continuă tradiția Școlii Ardelene.
Dacă, imediat după formarea Bisericii Greco-Catolice, prin unirea unei mari părți a bisericii românești din Transilvania cu Biserica Romei, cei mai capabili tineri români erau trimiși să studieze la universitățile din Imperiul Austriac sau la Roma, după formarea României Mari, lucrurile s-au schimbat. Intelectualitatea românească din Transilvania, în special cea formată la Școlile Blajului și cu susținerea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, a putut să renunțe la activismul național, pentru că încetase oprimarea națională a românilor, și să se concentreze pe crearea unei culturi de înaltă calitate. Universitatea Regele Ferdinand I din Cluj a fost capabilă să formeze savanți precum Nicolae Mărgineanu, unul dintre cei mai mari psihologi ai tuturor timpurilor, ori să își asocieze savanți în domeniul aerospațial, precum Hermann Oberth, care a obținut titlul de doctor în științe la universitatea clujeană. Însă pe lângă accesul în universitățile românești, conducerea Bisericii Române Unite cu Roma a dorit să întărească legăturile cu universitățile pontificale din Cetatea Eternă, mai ales că acestea sunt cele mai bune din lume în domenii precum teologia ori filosofia. Astfel că episcopii greco-catolici români au cerut formarea unui colegiu aflat sub autoritatea Vaticanului, după modelul de care beneficiau deja bisericile locale din Statele Unite ale Americii sau Germania. Prima solicitare în acest sens a fost adresată de mitropolitul Blajului, Vasile Suciu, Papei Benedict al XV-lea, al cărui pontificat s-a derulat în perioada 1914 – 1922. Însă piatra de temelie a Colegiului a fost pusă la 11 mai 1930, pe colina Gianicolo, într-o zonă în care se mai găsește și Colegiul Sfântul Iosafat al greco-catolicilor ucraineni. Primii studenți români au ajuns la acest colegiu în anul 1935, iar inaugurarea oficială a avut loc la 9 mai 1937. La ceremonia sfințirii Colegiului Pio Romeno au participat Secretarul de Stat al Vaticanului, Eugenio Pacelli, viitorul Papă Pius al XII-lea, pe atunci cardinal, dar și mitropolitul Alexandru Nicolescu, împreună cu epis-copii Valeriu Traian Frențiu, Iuliu Hossu, cel care avea să devină primul cardinal român din istorie, Alexandru Rusu, cel care avea să fie ales mitropolit greco-catolic după moartea lui Alexandru Nicolescu, și Ioan Bălan. Imediat, Colegiul a devenit un focar de viață spirituală și culturală românească în inima Romei. Colegiul a fost dotat cu o biserică românească, săli de conferințe și mese, dar și camere în care studenții români de la universitățile pontificale pot să doarmă și să studieze. Acest colegiu se află la o mică distanță de catedrala Sfântul Petru.
Colegiul a adunat adevărate comori de artă, printre care se numără fotografii și studii artistice originale semnate de Constantin Brâncuși, și a oferit tinerilor greco-catolici șansa să studieze la Roma pe cheltuiala Congregației pentru Bisericile Orientale.
”După ce s-a dat citire Constituţiei Apostolice Romani Pontificis, prin care Colegiul Pontifical Pio Romeno primeşte binecuvântarea Sfântului Părinte, au urmat o serie de cuvântări ale celor prezenţi, printre care şi a Mitropolitului Alexandru Nicolescu, care a ţinut să sublinieze importanţa acestui colegiu pentru Biserica Greco-Catolică şi pentru naţiunea română, importanţă care reiese şi din telegrama de mulţumire din partea Majestăţii Sale Regele Carol”, descrie inaugurarea colegiului site-ul oficial al acestei instituții, PioRomeno.com.
În anul 1948, la 11 luni după ce Regele Mihai I fusese alungat de pe Tron, comuniștii au interzis Biserica Greco-Catolică. Vaticanul nu a recunoscut niciodată această decizie. Colegiul a continuat să funcționeze, iar tinerii români care se aflau la studii la Roma și-au continuat parcursul academic. De asemenea, au venit și tineri din diaspora românească, inclusiv viitorul episcop al românilor greco-catolici de peste Oceanul Atlantic, Vasile Louis Pușcaș. Apoi, după ce românii au încetat să mai trimită studenți la Roma, colegiul a fost pus la dispoziția altor tineri din bisericile orientale. Însă, după ce Biserica Română Unită cu Roma a ieșit din catacombe, în 1990, tinerii români au revenit la Colegiul Pio Romeno. În prezent, din cei 36 de studenți ai colegiului, 22 sunt români. La Pio Romeno se mai află și studenți din țările din Orient și Africa de Nord, unde minoritatea creștină este oprimată. Importanța colegiului este arătată și de faptul că funcția de rector a devenit un adevărat ”poligon de încercare” pentru viitorii episcopi. Cei care confirmă speranțele puse în ei, devin candidați la hirotonirea episcopală. Episcopul greco-catolic de București, PS Mihai Frățilă, și episcopul Curiei Arhiepiscopale Majore din Blaj, PS Claudiu Pop, au fost cei mai recenți rectori ai Colegiului Pio Romeno care au urmat acest parcurs.
