"Inainte de liturghie, lacrimi; in timpul ei, belsug de lacrimi si necontenite, cu o graire launtrica a liturghiei, care mi se parea un dar mai dumnezeiesc; am cerut-o si astazi, deoarece de-a lungul saptamanii uneori aflam grairea dinafara, alteori nu, iar grairea cea launtrica si mai putin, chiar daca sambata trecuta a fost ceva mai limpede. Tot la fel, in timpul tuturor liturghiilor saptamanii, chiar daca nu eram atat de vizitat de lacrimi, aveam o mai mare liniste si multumire in timpul liturghiei, datorita savorii grairilor, si o evlavie pe care o simteam doar uneori, cand aveam lacrimi numai intr-o parte a liturghiei. Cele din timpul acestei zile mi se pareau foarte, foarte diferite de cele din trecut, caci erau foarte incete, launtrice, suave, fara vacarm si miscari mari; se pare ca acestea veneau de foarte dinlauntru, incat nu poate fi spus, si in grairea launtrica, si in cea dinafara, toate ducandu-ma la iubirea dumnezeiasca si la darul grairilor dumnezeiesti, cu atata armonie launtrica privitor la grairea launtrica, incat nu se poate spune"…
Fragmentul este scris de Sf. Ignatiu de Loyola si a aparut in limba romana intr-una dintre cele mai insemnate traduceri facute in ultimii ani – Ignatiu de Loyola, "Istorisirea Pelerinului. Jurnalul miscarilor launtrice. Exercitii spirituale", traducere si note Antoaneta Sabau, Iulian Budau, S.J. si Marius Talos, S.J., Polirom, 2007 (p.158). Sf. Ignatiu de Loyola (1491-1556), intemeietorul Ordinului Iezuit (Societatea lui Iisus) este cunoscut mai ales prin lucrarea "Exercitii spirituale". Publicat acum dupa originalul spaniol, intr-o traducere prietenoasa si profesionista, care se adreseaza tuturor confesiunilor crestine, "Jurnalul miscarilor launtrice" este o opera de o uriasa tensiune spirituala.
Eclipsat nedrept de prejudecatile si rautatile care s-au rostit si scris de-a lungul timpului cu privire la iezuiti, al caror rol in istoria Europei este de neignorat, misticul Ignatiu de Loyola merita redescoperit. Fragmentul de mai sus apartine practic unui "jurnal de bord" in care sfantul si-a notat trairile. Cine nu stie, ar putea spune ca citatul apartine unuia dintre Sf. Parinti ai primelor veacuri dar si vreunui contemporan precum Sf. Siluan Athonitul. In pofida rupturilor celor doua Biserici, la nivel esential, si anume la cel mistic ortodoxia si catolicismul sunt in continuare unite. Dincolo de institutiile, adesea anchilozate, dincolo de tarele istoriei si de limitele omenesti, daca citesti cu inima deschisa un fragment precum cel de mai sus, ortodox fiind, nu se poate sa nu te regasesti.
Mi-aduc aminte despre o discutie personala petrecuta in 1994 cu Pr. Ilie Cleopa care, dupa ce i-am relatat o anume traire, mi-a spus ferm: mai baiete, pana n-ai ajuns la lacrimi, nu ai ajuns nicaieri. Care ortodox ar avea tupeul sa-l conteste pe catolicul Ignatiu de Loyola care era cat pe ce sa orbeasca datorita darului lacrimilor?
