Memoriile Regelui Carol I reprezintă o sursă deosebit de valoroasă, dar puțin cunoscută.
Anul 1889 are o importanță majoră pentru istoria României, ascunsă în perioada comunistă, deoarece ea marca o nouă etapă în consolidarea monarhiei și a statului independent român. La 23 de ani de la venirea pe Tronul României a principelui domnitor Carol I, care a devenit apoi primul Rege al României, statul român evoluase rapid și se schimbase profund. Dacă la 10 Mai 1866, când Carol I depunea jurământul de monarh constituțional, România încă mai era considerată de către Marile Puteri drept o provincie privilegiată a Imperiului Otoman, la 10 Mai 1877 ea își proclama independența, câștigată apoi pe câmpul de luptă. Armatele române erau conduse de principele domnitor Carol I, care a luat sub comanda sa și armatele rusești de la Plevna. Recunoașterea drept comandant suprem al armatelor aliate de pe acest front a lui Carol I era, de fapt, prima dată când rușii admiteau independența României. A urmat, la 10 Mai 1881, transformarea României în Regat. Însă Regele Carol I și Regina Elisabeta aveau o mare neîmplinire. Singurul lor copil, Principesa Maria a României, murise foarte mică, iar cei doi suverani nu mai reușiseră să aibă un alt copil. În acest context, mai ales că Rusia, devenită după Războiul de Independență din 1877-1878 principalul inamic al României, instiga mișcări separatiste în Moldova, existau serioase îngrijorări legate de viitorul țării și al monarhiei.
Desemnarea unui succesor la tron era o preocupare majoră pentru societatea românească. În acest context, Familia Regală a recurs la un pact ratificat de Parlament. Fratele mai mare al Regelui Carol I, Principele Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, a fost desemnat succesor, însă atât el, cât și primul său fiu au renunțat, în înțelegere cu Carol I, la drepturile de moștenire asupra Coroanei României. Astfel că cel de-al doilea fiu al lui Leopold, Ferdinand, a devenit Principe Moștenitor, proclamat ca atare în Parlamentul României în anul 1889.
Pentru a primi acest titlu, Ferdinand a trebuit să dovedească faptul că merită. El a fost format foarte riguros. În 1885, Principele Ferdinand a absolvit cursurile Școlii de Ofițeri din Kassel și a fost numit sublocotenent în Regimentul 1 de Gardă de la curtea regală a Prusiei. În 1889, a absolvit cursurile Universității din Leipzig și ale Școlii Superioare de Științe Politice din Tubingen. Abia după ce formarea sa intelectuală și militară a fost deplină, el a fost asumat oficial ca moștenitor al Coroanei.
Regele Carol I descrie, într-un stil telegrafic și direct, venirea în țară a lui Ferdinand. Totuși, în ciuda zgârceniei amănuntelor, din jurnalul primului rege al românilor transpar câteva lucruri: entuziasmul românilor și curiozitatea deosebită pe care o inspira noul Principe Moștenitor, dar și afecțiunea profundă pe care Regele Carol I o purta nepotului său. Diminutivul Nando, utilizat pentru a-l desemna, era una dintre expresiile dragostei Regelui față de Principele Moștenitor. Ferdinand a răsplătit pe deplin toate speranțele puse în el.
Vreme de 25 de ani, până în 1914, când a devenit Rege al României, el și-a îndeplinit cu conștiinciozitate și meticulozitate, rolul de Principe Moștenitor. Apoi, a devenit, poate, cel mai mare rege din istoria României. Marea Unire din 1918 și victoriile din Cel de-al Doilea Război Balcanic, din Primul Război Mondial și din Războiul cu Republica Ungară a Sfaturilor din 1919 sunt, în mare măsură, opera lui. Ferdinand I a domnit doar până în 1927. Iată cum descria Carol I venirea în țară a Principelui Moștenitor, din 1889.
O relatare regală
„Miercuri, 1 mai/19 aprilie Sosirea lui Ferdinand. Vreme minunată. Ora 8 dejunat. Ora 9 ¼, en gala, cu Elisabeta, la gară. Peste tot steaguri, decorat. Trupele fac spaliere. La gară miniștrii, corpul diplomatic în uniforme, mitropolitul, toată protipentada, doamne cu buchete, toate partidele reprezentate, foști miniștri, o adevărată demonstrație. Ora 9 ¾ sosit Ferdinand. Prezentări, vorbit o jumătate de oră cu toate persoanele, mulțumit corpului diplomatic. Mers cu trăsura la palat. Peste tot entuziasm și flori. Defilare a trupelor în fața palatului, prezentat corpul ofițerilor de gardă, durat până la ora 11, foarte cald. Personalul casei în ținută de gală. Ora 12 dejunat a trois. Avansat pe Ferdinand ca prim-locotenent. După-amiază conversat cu el. Maiorul Schligen la mine, în Berlin sunt complet dezorientați și alarmați, rapoartele, care par scrise de Carp, au avut mare influență (n.r. – autoritățile germane, cu care România era legată printr-un tratat secret, percepeau noul govern conservator din București drept filorus și se temeau de o schimbare a politicii externe românești). Elisabeta merge cu Ferdinand cu trăsura. Young la mine. Scris. Strălucire senină și frumoasă de soare. Primit mult depeșe. Ora 7 cinat a trois. Biliard. Ora 8 mare retragere cu torțe, cu toate fanfarele militare, mari mase de oameni, ovații, coloane cu torțe. Noi în balconul noului palat, în față toți miniștrii, generali, șefi de corpuri, corpul ofițerilor Regimentului 3 infanterie (n.r. – cel în care avea să servească drept ofițer Principele Moștenitor Ferdinand al României). Ora 9 ¼ plimbare cu trăsura pe străzile orașului, iluminație frumoasă, enorm de plin, bună dispoziție. Ora 10 ½, înapoi, foarte cald.
Joi, 2 mai/20 aprilie. Vreme frumoasă, nori. Dejunat în grădină. Ora 11 primirea corpului diplomatic en gala, i se prezintă lui Ferdinand. Cerc o jumătate de oră, cu Elisabeta și Ferdinand. După-amiaza audiențe. Elisabeta iese cu Ferdinand cu trăsura. Seara la ora 8 ½ la Atheneu, conferință a lui Ghica despre predarea istoriei în școală, până la ora 10 ½, destul de plin“.
Din jurnalul primului rege al românilor transpar câteva lucruri: entuziasmul românilor și curiozitatea deosebită pe care o inspira noul Principe Moștenitor, dar și afecțiunea profundă pe care Regele Carol I o purta nepotului său.
Acolo un sfert de oră. Elisabeta pleacă în trăsură cu Ferdinand, care coboară la regimentul său pentru defilare. Eu încălecat, împreună cu Statul-Major și cu ofițerii străini pe boulevard. Defilează școlile, apoi armata, când apare Nando în fruntea coloanei a doua a Regimentului 3 izbucnesc urale.“
Primul 10 Mai pentru viitorul rege
Entuziasmul și curiozitatea erau încă prezente și la trei săptămâni după instalarea în țară a Principelui Moștenitor Ferdinand. Tot jurnalul lui Carol I ne oferă detaliile participării moștenitorului Coroanei României la prima sărbătoare națională de 10 Mai.
„Miercuri, 10/22 mai. Vreme frumoasă și rece, Ora 9 dejunat a trois. Toate străzile împodobite cu steaguri, casele decorate. Ora 10 ¼ la Mitropolie în ținută de gală, trupele fac spaliere. Te Deum, destul de plin. Opoziția, care a devenit acum dinastică, puternic reprezentată, Murgescu, Blaremberg etc. La mitropolit. Primit felicitările miniștrilor și ale episcopilor. Acolo un sfert de oră. Elisabeta pleacă în trăsură cu Ferdinand, care coboară la regimentul său pentru defilare. Eu încălecat, împreună cu Statul-Major și cu ofițerii străini pe boulevard. Defilează școlile, apoi armata, când apare Nando în fruntea coloanei a doua a Regimentului 3 izbucnesc urale, el rămâne apoi cu Elisabeta. Ora 12 ½ se termină. Paradă frumoasă, un moment acolo, peste tot foarte plin. Dejunat. După-amiază acasă, o ploaie cu furtună, apoi în grădină.
Ora 6 ½ dineu de gală, 60 de persoane, toate vârfurile, birourile camerelor, ofițerii străini etc. Eu țin un lung toast, în care amintesc și de reglementarea succesiunii la tron. Cerc până la ora 8 ½. Mari ovații. Piața palatului plină. Elisabeta și cu Ferdinand mai ies cu trăsura, eu rămân acasă, sunt încă puțin răcit. Enorm de multă lume pe străzi, steaguri și iluminație în tot orașul“.
