Istoriografia românească elogiază într-un mod deosebit figura ultimului conducător de cruciadă, românul Iancu de Hunedoara, cel care a fost unul dintre cei mai străluciți conducători militari ai tuturor timpurilor, însă îl portretizează cu tușe negative pe sultanul Mahomed Cuceritorul.
Portretul întunecat al marelui sultan este consecința ororilor care au însoțit cucerirea Constantinopolelui, în 1453, precum și invaziile sale repetate în teritoriile locuite de români. Însă imaginea construită în antiteză pentru cele două mari prsonalități istorice este, în același timp, și consecința faptului că, vreme de secole, pentru cronicarii europeni, lumea a fost împărțită între Creștinătate și Păgâni. Deși Iancu de Hunedoara și Mahomed Cuceritorul au fost inamici ireductibili, care s-au confruntat, cu șanse schimbătoare, în bătălii sângeroase, este posibil ca cei doi comandanți militari să fi fost rude, chiar veri primari.
Citește și: Românul care a condus ultima cruciadă
Ipoteza este bazată pe un document emis de fiul lui Iancu de Hunedoara, regele Ungariei, Croației și Boemiei, ducele Austriei, Matia Corvin. Documentul a fost scris în anul 1489 și a fost pus în valoare și publicat de academicianul Ioan-Aurel Pop, unul dintre cei mai buni specialiști din Europa în istoria medievală.
În documentul cu pricina, regale Matia Corvin sugerează o relație de rudenie cu Iancu de Hunedoara. Această ipoteză este întărită și de faptul că, după ce Iancu de Hunedoara l-a înfrânt, în 1456, în bătălia de la Belgrad, pe Mahomed Cuceritorul, marele comandant militar creștin s-a îmbolnăvit de ciumă și a murit în tabăra de la Zemun, iar sultanul Mahomed, în loc să se bucure de dispariția celui mai puternic inamic al său, a ținut doliu și a postit, ca după moartea unei rude apropiate.
O explicație plauzibilă
Istoricii care sunt preocupați de această ipoteză spun că înrudirea dintre cele două mari personalități ar putea avea o explicație plauzibilă. În general, este acceptat faptul că Iancu de Hunedoara era fiul nobilului român Voicu de Hunedoara și nepotul cneazului Șerban. O legendă spune că Iancu de Hunedoara ar fi fost fiul nelegitim al regelui și împăratului Sigismund de Luxemburg. Este cert însă faptul că Iancu de Hunedoara era fiul unei doamne din aristocrația transilvană, Elisabeta Morsinai.
Citește și: Cum a renăscut Valahia Moraviei sub Matia Corvin
Istoricii maghiari folosesc numele de Erzsebet Morsinai, iar istoricii români folosesc numele de Elisabeta de Marginea. Această doamnă ar fi avut o soră, Stela, care ar fi fost răpită în timpul unei incursiuni otomane în sudul Transilvaniei. Stela, care avea o frumusețe deosebită, ar fi ajuns în haremul sultanului Murad al II-lea, iar în anul 1432 l-ar fi născut pe cel de-al treilea fiu al sultanului, Mahomed, cel care avea să fie cunoscut în istorie sub numele de Mahomed al II-lea Cuceritorul.
Cel mai probabil, Stela ar fi fost răpită în anul 1430 sau în 1431. Cei doi verișori primari, Iancu de Hunedoara și Mahomed Cuceritorul, s-au înfruntat de mai multe ori și au obținut, fiecare, victorii extrem de importante pentru tabăra din care făceau parte. Mahomed a obținut, în anul 1453, cea mai mare victorie a Islamului de până atunci, cucerirea milenarei capitale bizantine, Constantinopole. Trei ani mai târziu, Iancu de Hunedoara obținea, în urma unei bătălii care a durat trei zile, victoria de la Belgrad, care a pus capăt, până în 1526, înaintării otomane spre inima Europei. Această victorie a fost socotită atât de importantă, încât, de atunci, în fiecare zi, la ora 12.00, în toate bisericile catolice din lume sunt trase clopotele, pentru a aminti creștinilor de faptul că Iancu de Hunedoara a oprit marșul unui sultan care părea de neînfrânt.
Ipoteza înrudirii celor doi comandanți militari din Evul Mediu ar putea fi dovedită sau infirmată destul de simplu. Osemintele lui Iancu de Hunedoara se odihnesc în catedrala romano-catolică Sfântul Mihail din Alba Iulia, iar cele ale lui Mohamed Cuceritorul în Constantinopole. Astfel că un test ADN ar putea arăta foarte clar dacă cele două personalități istorice au fost rude sau nu.
