1525. Regele aztec Cuauhtémoc este executat la ordinul lui Hernán Cortés.
1533. S-a născut scriitorul francez Michel de Montaigne.
1754. S-a născut Gheorghe Şincai, istoric, filolog, figură marcantă a Școlii Ardelene.
1784. John Wesley înregistrează Biserica Metodistă.
1785. Horea şi Cloşca, conducătorii răscoalei ţărăneşti de la 1784, au fost executaţi prin tragere pe roată.
„Pe de o parte, răsculaţii i-au torturat cumplit pe seniorii lor, atunci când aceştia au căzut de vii în mâinile lor. Episoadele în care, de exemplu, aristocratele erau violate în grup ori copiii nobililor erau ucişi cu cruzime nu pot fi negate de nimeni.
De asemenea, represiunea împotriva răsculaţilor a atins paro-xismul în Transilvania. Torturile la care au fost supuşi cei bănuiţi că ar fi luat parte la răscoală au fost barbare.
Însă un al patrulea punct comun este mai puţin discutat. Ambele mişcări sociale au fost inspirate de masonerie. Dacă implicarea lojilor masonice în declanşarea Revoluţiei franceze de la 1789 nu este negată de nimeni, a trecut mult timp până când istoricii români au acceptat să discute despre ipoteza implicării masoneriei în răscoala lui Horea”. (Fragment din articolul 288 de ani de la executarea lui Horea şi Cloşca).
Citește și: Istoricii caută adevărata celulă a lui Horea
1835. Apariția primului volum al epopeii naționale finlandeze, Kalevala. Ziua Kalevalei.
1849. Este inaugurată Catedra de Limba şi Literatura Română pe lângă Institutul de Studii Filosofice din Cernăuţi.
1859. Apare la Bucureşti ediția inaugurala a primei revistei umoristice românești, Ţânţarul, până la 15 august 1859, editată de C. A. Rosetti şi N.T. Orăşanu.
1863. S-a născut medicul Gheorghe Marinescu, fondatorul şcolii româneşti de neurologie.
1869. A murit scriitorul francez Alphonse de Lamartine.
1879. A murit gravorul polonez Antoni Oleszczyński.
1901. S-a născut chimistul Linus Pauling, laureat al Premiului Nobel, unul dintre fondatorii biologiei moleculare moderne.
1903. S-a născut regizorul american Vincente Minnelli.
1906. S-a născut gangsterul american Bugsy Siegel.
1913. S-a născut sculptorul maghiar Vida Géza.
1914. Personajul Charlot, interpretat de Charlie Chaplin apare pentru prima dată în Charlot și umbrela.
1916. A murit scriitorul Henry James („O coardă prea întinsă”, „Portretul unei doamne”).
1922. Egiptul devine stat independent, după emiterea unei Declaraţii Unilaterale de Independeţă de sub protectoratul Marii Britanii.
1928. C.V. Raman descopera aşa-numitul efect Raman, un proces de interacţiune neelastica a radiaţiilor ce permite analiza chimică rapidă şi non-distructivă a pulberilor, solidelor, lichidelor şi gazelor, cu aplicabilitate teoretică şi practică în domenii variate.
1929. A murit medicul austriac Clemens von Pirquet, cel care a introdus termenul de alergie.
1933. Preşedintele german semnează decretul cunoscut sub numele de „Decretul Incendierii Reichstag-ului”, la doar o zi după eveniment, fiind unul dintre exemplele notorii de aplicare a aşa-numitei „coordonari” („Gleichschaltung” în limba germană), prin care toate organizaţiile şi asociaţiile existente în societate sunt „nazificate”, în vreme ce altele, precum partidele politice, sunt pur şi simplu desfiinţate.
Citește și: Cum a ajuns Hitler la putere în urmă cu 80 de ani
1940. Are loc primul meci televizat de baschet (Universitatea Fordham vs. Universitatea Pittsburgh), jucat pe arena din Madison Square Garden.
1944. S-a născut Sepp Maier, legendarul portar al naționalei Germaniei și al echipei Bayern München.
1945. Generalul Nicolae Rădescu, Prim-ministru al României, îşi prezintă demisia după doar două luni de guvernare, la presiunea Armatei Roşii.
1947. „Masacrul 228”: Reprimarea violentă a demonstraţiilor din Tawain, ceea ce a condus la moartea estimată a 30.000 de civili.
„Incidentul 228”, cum îl numeşte Komintang-ul (Partidul Naţionalist Chinez) sau „Masacrul 228” cum îl numesc taiwanezii, este unul dintre cele mai tragice evenimente din istoria postbelică a Taiwanului, conform studiului de pe siteul dedicat memoriei revoltelor reprimate în 1947 şi a represiunilor ulterioare (228.org.tw), reprezentând de asemenea vreme de 40 de ani cel mai mare tabu politic pe insula ce îşi reclamă încă independenţa formală de Republica Populară Chineză.
„Mişcarea pentru Pace şi Justitie a Masacrului 228”, fondată în 1987, a fost prima organizaţie care a încercat să expună public detaliile controversate ale evenimentelor din 1947, printre succesele obţinute fiind: realizarea unui muzeu memorial şi al unui monument dedicat memoriei victimelor, desemnarea zilei de 28 februarie drept sărbătoare naţională (Ziua Memorială a Păcii), scuzele oficiale ale guvernului taiwanez (primul preşedinte taiwanez care a vorbit public despre subiect a fost Lee Teng-hui în 1995), precum şi acordarea de despăgubiri pentru pierderile şi rănile suferite în timpul masacrului.
Această masivă mobilizare a societăţii civile în descoperirea şi exprimarea adevărului istoric a culminat cu mitingul din 2004, atunci când circa 2 milioane de taiwanezi (statisticile avansează cifre cuprinse între 1.9 şi 2.3 de milioane) s-au prins de mâini pentru a forma un impresionant lanţ uman de 500 de kilometri, pe insula Taiwan – una din cele două insule principale ce formează statul taiwanez denumit oficial Republica China – care măsoară 394 km lungime şi 144 km lăţime (în partea sa cea mai lată), conform datelor disponibile pe globalsecurity.org, şi are o populaţie de circa 23 de milioane de locuitori.
Revoltele care au dus la pierderea a zeci de mii de vieţi omeneşti din rândul civililor a început în oraşul Taipei, în timpul regimului autoritar al Komintang-ului. China continentală se afla atunci în plin război civil şi Komintang-ul a devenit din 1949 – ca urmare a înfrângerii suferite pe continent în faţa comuniştilor chinezi – unicul partid din Taiwan, puterea sa slăbind abia după reformele iniţiate în anii ’80, rămânând cu toate acestea principalul partid politic.
Pentru înţelegerea contextului ce a determinat izbucnirea revoltelor împotriva regimului, trebuie să menţionăm că Taiwanul fusese administrat de Japonia vreme de 50 de ani (1895-1945), perioadă în care economia insulei se dezvoltase, ducând la îmbunătăţirea nivelului de trai şi la o largă răspândire a limbii japoneze. Taiwanul trece după cel de-al Doilea Război Mondial în administrarea Republicii China, ziua de 24 octombrie 1945 fiind proclamată de noul Guvernator-General al insulei, Chen Yi, drept „Ziua Retrocedării”.
Instaurarea noului guvern a fost urmată de menţinerea monopolului de stat instituit anterior de japonezi asupra producţiei locale de tutun, zahăr, camfor, ceai, hârtie, produse chimice şi petroliere, ciment precum şi a mineritului, confiscând de asemenea cele circa 500 de fabrici deţinute de japonezi şi locuintele rezidenţilor japonezi pe insulele ce formează Taiwanul.
Komintang-ul, iniţial primit bine de taiwanezi, a rechiziţionat la preţuri mici produse pentru a susţine războiul civil de pe continent, ceea ce a condus la dezvoltarea pieţei negre, la inflaţie galopantă şi restricţii alimentare, numai preţul orezului crescând cu 4000% într-un interval mai mic de doi ani.
În fine, reducerea drastică a autonomiei locale (ce funcţionase în timpul stăpânirii japoneze) şi eforturile de consolidare a unei puteri centralizate din partea Komintang-ului au dus la nemulţumirea crescândă atât în rândul populaţiei cât şi a elitelor politice taiwaneze.
Incidentul ce a determinat izbucnirea revoltelor din 28 februarie 1947 s-a petrecut în Districtul Teipeiting, cu o zi inainte, atunci când agenţii Biroului de Monopol asupra Tutunului au confiscat ţigările de contrabandă deţinute de o văduvă, ameninţându-o şi lovind-o cu pistolul, moment în care mai mulţi taiwanezi i-au inconjurat pe agenţii guvernamentali, unul dintre cei din urmă descărcându-şi arma în mulţime şi declanşând astfel lanţul de evenimente ce a condus la reprimarea violentă a demonstratiilor de mai mare amploare reluate în ziua următoare.
Civilii au obţinut controlul asupra oraşului Taipei şi l-au menţinut vreme de câteva săptămâni, iar protestele din afara capitalei taiwaneze au fost şi mai violente, ducând la lupte armate între brigăzile înarmate de civili şi forţele guvernamentale, în timpul cărora au fost ucişi aproximativ 200 de soldaţi naţionalişti (din trupele guvernamentale). Pe 8 martie 1947, forţe armate aparţinând Republicii China au pătruns pe insulă, instituind o sângeroasă represiune ce a dus la uciderea a 10 până la 30 de mii de taiwanezi (statisticile diferă), urmate de arestarea şi executarea multora dintre capii revoltei.
În urma evenimentelor din 1947, Guvernatorul General al Taiwanului, Chen Yi, a fost demis, reîntorcându-se în China unde a ocupat pentru puţină vreme poziţia de guvernator al provinciei chineze Zhejiang până ce, trădat de unul din subordonaţii săi, a fost acuzat de instigare la rebeliune împotriva Komintang-ului şi colaborare cu comuniştii chinezi – războiul civil nu se terminase încă – , fiind ulterior executat.
„Teroarea albă”, regim represiv început după reprimarea în sânge a revoltei populare a continuat vreme de decenii, până la sfârşitul lui 1987, perioadă în care a funcţionat neîntrerupt legea marţială (19 mai 1949 – 15 iulie 1987), determinând încarcerarea a peste 140000 de presupuşi opozanţi ai regimului şi executarea a circa 3000 mii de oameni (atât din China continentală cât şi din Taiwan).
Mai jos, în articol, câteva imagini de la manifestările comemorative din 2004, când 2.8 milioane de taiwanezi au format un lanţ uman de 500 de km.
1953. Cercetătorii James D. Watson şi Francis Crick anunţă informal faptul că au reuşit să descopere structura chimică a ADN-ului, anunţul oficial fiind făcut câteva luni mai târziu, la momentul publicării articolului în numărul din aprilie al revistei Nature (25 aprilie 1953).
1980. S-a născut boxerul Lucian Bute.
1986. A fost asasinat la Stockholm, în plină stradă, premierul Suediei, Olof Palme.
1996. Prinţesa Diana a acceptat cererea de divorţ a soţului ei, prinţul Charles al Marii Britanii.
1997. Regele Mihai revine în România, fiind pentru prima dată după 1989 când sosirea suveranului este acceptată de toate formaţiunile politice, cu această ocazie reprimind şi paşaport românesc.
Regele Mihai I a încercat să revină în ţară la un an după Revoluţie, însoţit de mai mulţi membri ai familiei regale. Pe 25 decembrie 1990, în baza unui paşaport diplomatic danez (autorităţile române de atunci nu i-au recunoscut cetăţenia română), regele obţine o viză de 24 de ore pentru a putea merge la Curtea de Argeş, unde voia să se reculeagă la mormintele rudelor sale.
Este oprit însă de un baraj al Poliţiei, dus sub escortă la Aeroportul Otopeni şi forţat să părăsească România. Preşedinte era Ion Iliescu, premier Petre Roman, ministru de Interne Doru Viorel Ursu.
Doi ani mai târziu, preşedintele Iliescu permite revenirea în ţară a Familiei Regale, cu ocazia Sărbătorilor Pascale, atunci când un milion de bucureşteni au ieşit pe străzi să îl aclame. Cetăţneia română îi este recunoscută în timpul mandatului preşedintelui Emil Constantinescu, tot în acea perioadă redobândind dreptul de proprietate asupra Castelul de la Săvârşin şi de folosinţă a Palatului Elisabeta.
1997. Guvernul rus hotărăşte înmormantarea rămăşitelor Ţarului Nicolae II şi ale familiei imperiale în cripta regală din St. Petersburg
2002. Euro devine efectiv moneda unică a 304 de milioane de europeni din 12 ţări, după dispariţia celorlalte monede naţionale.
2011. A murit actrița Annie Girardot, figură emblematică a cinematografiei franceze a anilor 1970 – 1980, laureată a premiului Cesar pentru rolurile din „Profesoara de pian” (2001) şi „Mizerabilii” (1995).
2004. Circa 2.8 milioane de taiwanezi au format un lanţ uman de 500 de km, pentru a comemora „Masacrul 228” petrecut în 1947.
2013. Papa Benedict XVI renunţă la Scaunul Papal, fiind primul papă ce abdică începând cu 1415.
Citește și:
Nichipercea. DNA. Bayern München. Reflexul condiționat. Steinbeck. Xenopol. Ricoeur.
Evadarea lui Napoleon. Blue-Jeans. Litografia. Tonitza. Radarul. Houellebecq. Naarghita.
Dragobetele sărută fetele. Cap de primăvară și logodnă a paserilor
