Văzută mai ales ca o zi nefastă, asemeni zilei de marți, este prin tradiție o zi a morților, zi în care le sunt aduse ofrande.
Sâmbăta e femeie (doar uneori, bărbat). Sâmbăta e mai mare cu un ceas ca celelalte zile. Sâmbătă să nu începi niciun lucru, nici la drum să nu pornești în vreun interes, că sâmbăta e a moarte. Strai să nu-ți începi, că nu ajungi să-l porți, mori.
Dacă strănută cineva sâmbătă dimineața, nu va sfârși lucrul ce și-a propus. Ce dai în ziua ei, vezi pe ceea lume. Sâmbătă orișice dai e pomană. Pomană să faci toată sâmbăta, dar dacă n-ai făcut sâmbăta, nu-i primit. Dracii se fac din măturătura de sâmbătă, din gunoiul acela și din cenușa pe zolniță ce-o aruncă femeile sâmbăta. Cine țese sâmbătă seara, nu are noroc la vite. Sâmbătă e sfârșitul săptămânii, adică sfârșitul.
Când dai sâmbătă apă, ai de pomană. Raiul numai sâmbătă e deschis și atuncea sufletele intră. Sâmbătă dimineața, pe la răsăritul soarelui, când prind cucoșii a cânta, raiul se deschide și sufletele intră, iar iadul se închide, căci dracii nu pot suferi să audă cucoșii cântând. Iadul numai cât sâmbăta și duminica e închis. Sâmbăta nu se unge. nici se văruiește. Sâmbătă să nu zici nimănui, văzându-l îmbrăcat în straie noi: „Porți sănătos!”, că-i dorești moarte.
Sâmbătă dimineața să nu mături și să nu mănânci. Când mănânci sâmbăta nespălat, nu se apropie îngerul patruzeci de zile de tine. Semănatul cânepii trebuie să aibă loc sâmbăta.
Sâmbătă seara nu se dă nimic din casă. Apa în care se ciupăiește pruncul sâmbătă seara nu se țipă afară. Gura de cămașă de sâmbătă e bună pentru crescut porcii. Gura cămășii nu se taie, nu se gurește și nu se urzește sâmbătă și marți, pentru că e rău de moarte. Să nu gătești hainele sâmbăta, să lași măcar o cheotoare negata, că nu-i bine pentru sănătate.
Să nu tai sâmbătă niciun fel de animal. Sâmbătă nu e bine să semeni grâu, că se face ghiu (buruiană), care înnegrește holda. Cânepa nu se seamănă niciodată când e lună nouă, nici miercuri sau vineri, pentru că nu se face. Alteori semănatul cânepii trebuie să se facă sâmbăta („sâmbăta e a cânepii”), numai rar luni și în niciun caz marți, doarece ar fi rău de viscole, ploi și furtuni.
Sâmbătă se postește pentru dușmani. Sâmbătă se face de dragoste. Fetele mari pun sara (mai ales sâmbăta) unt la cumpăna fântânei, ca să se uite lumea la ele ca la fântână. Cine are gușă, sâmbătă seara, când toacă popa de vecernie, să ieie un băț de alun, să se bată peste gușă cu el de trei ori, dacă vrea să-i treacă, și să zică: „Popa toacă, gușa seacă!”
Ca o fată să fie jucată de un anumit flăcău și apoi luată de el de soție, fata ia sâmbătă seara un cuțit și-l înfige, rostind niște versuri, în pământ, la un corn de casă, și crede că apoi flăcăul dorit o va juca și lua de soție.
Sâmbătă e o zi bună de farmece.
Se crede că dacă a început să ploaie sâmbătă, apoi ploaia va dura mult timp, de sâmbătă până cealaltă sâmbătă.
