Cei care se încumetă să traverseze România de la Nord la Sud ori de la Est la Vest trec printr-o nouă epocă medievală. Localităţile importante şi judeţele riscă să fie, pur şi simplu, izolate unele de altele, din cauza infrastructurii proaste. Cam la fel s-a în-tâmplat şi în istorie, după ce Imperiul Roman s-a prăbuşit. Drumurile romanilor au fost abandonate, iar distrugerea căilor de comunicaţie a izolat diferitele părţi ale Imperiului mai eficient decât ar fi reuşit să o facă barbarii. Practic, Evul Mediu s-a născut din izolarea care a rupt firele care constituiau firele lumii romane. La fel riscă să păţească şi România. Pur şi simplu, oamenii se codesc să mai călătorească. Şoselele sunt atât de proaste, încât un drum lung de 317 kilometri, între Cluj-Napoca şi Timişoara, durează cinci ore şi jumătate cu maşina. Cu trenul durează şi mai mult, iar deraierile din ultimul an au transformat călătoria cu trenul într-una primejdioasă. Drumul cu avionul este scump, iar când un vulcan din Islanda erupe, avioanele rămân la sol. Aşa că în România gropile din şosele sunt cea mai dură piedică pusă regionalizării. Şi asta pentru că ardelenii şi bănăţenii nu îşi pot proiecta un viitor comun câtă vreme ei nu se pot vizita unii pe alţii în condiţii decente.