Selecţionerul Victor Piţurcă se află la al treilea mandat pe banca „naţionalei”, după cele din perioadele 1998-1999 şi 2004-2009. Încă de la prima experienţă, Piţurcă s-a dovedit un personaj controversat, ferm, cu tendiţe autoritare chiar. De fiecare dată, a părăsit prima reprezentativă demis, arătând că, în ciuda poreclei „Satana”, nu este decât un om.
Un rege este însă ceva mai mult decât un om de rând. Cum ar fi ca regina Angliei să-i spună lui Fabio Capello pe cine poate convoca şi pe cine nu? Până şi Victor Piţurcă ar fi gelos pe o asemenea putere de decizie. Istoria pare să indice că, în România anilor 1930, selecţionerul primei reprezentative era, într-adevăr, regele.
Chiar dacă în 1930 abia revenise dintr-un exil de 3 ani la Paris, Carol al II-al avea un bun prieten şi informator în persoana primului preşedinte al Federaţiei Române de Fotbal, Aurel Leucuţia. Se pare că pe această filieră s-au luat deciziile convocării celor 15 jucători. Tot regele i-ar fi ajutat pe fotbaliştii României să facă deplasarea în Uruguay, pentru primul campionat mondial din istorie. Întrucât atunci nu exista conceptul de fotbalist profesionist, Carol al II-lea a intervenit în favoarea jucătorilor pentru ca aceştia să fie învoiţi de la locurile de muncă.
Aşadar, de ce sunt Cociş şi Chiricheş la „naţională”? Este o întrebare la care Carol al II-lea n-ar fi fost nevoit să răspundă.
