Pe blogurile de luni citim despre necesitatea unei reforme în Educației, despre omul de afaceri George Becali, situația din Republica Moldova, dar și cum este viața la țară din perspectiva fizicianului Florin Cojocariu.
Pe blogul biziday.ro citim despre reforma din Educație. ”Cred că reforma asta despre care se tot vorbeşte de aproape 20 de ani încoace ratează sistematic examenele. Şi cred c-ar trebui să înceapă cu examenele. I-aş zice „mica reformă” – pentru că n-ai nevoie de o revoluţie a programei şi a manualelor ca să scoţi de pe băncile facultăţii profesori de franceză care ştiu când e ces şi când e ses. Nu e nevoie decât de examene serioase, luate în serios de toată lumea – candidaţi, supraveghetori, corectori, comisii, universităţi şi mai ales guverne. N-am ieşi din prima pe primul loc în lume la testele PISA şi nici universităţile noastre n-ar ajunge în top 100, dar ar începe să se mişte ceva – şi încă repede, în câţiva ani”, a argumentat autoarea Simona Negrea.
Tolontan scrie, pe blogul său tolo.ro, despre modul în care conduce George Becali echipa de fotbal Steaua. ”În 2009, Steaua îi datora lui Becali 20 de milioane de euro. Din 2011 și pînă acum, el și-a scos banii și a intrat pe profit istoric. Cum? Cu banii de la UEFA, desigur. Becali a avut o intuiție de business greu de suportat pentru noi care ne socotim deștepți, iar pe el, un prost. Patronul Stelei a plătit local și a încasat global. E visul oricărui producător din țările emergente. Să achite salarii de România și să taie facturi de Germania. Dacă e deplin onest cu el însuși, Becali admite că, de fapt, organizarea e ceea ce-i lipsește. El nu e un manager – are intuiție, lăcomie, respect pentru bani, calități ale antreprenorilor, dar nu posedă nici simțul detaliilor și nici răbdarea de a gîndi în geometria variabilă unde intră mai multe paliere: imagine, rezultat sportiv, bani…”, scrie Cătălin Tolontan.
Zoso prezintă modul în care s-a desfășurat ”marele jaf al Moldovei”. ”Moldova, țară soră, ruptă din trupul nostru când Baiazid a venit și bla bla, dar despre care nici unul din analiștii patriei nu a catadicsit să scrie, fiind toți ocupati cu Grecia, țară mai îndepărtată, dar mai dragă, pentru că acolo ne facem concediile. În timp ce Moldova trece printr-o criză economică și politică, noi ne preocupăm de ultimele aventuri ale fostei secretare a lui Dan Iosif sau Grexit și alte manele periculoase”, arată bloggerul.
Pe blogul victorkapra.ro, citim ce înseamnă viața la țară din perspecita fizicianului Florin Cojocariu care s-a retras în satul Lehliu alături de soția lui. ”Satul de azi e mai degrabă o suburbie a unui oraş imaginar: e încă rupt fizic de oraş, dar cultural e mult mai apropiat de oraş decât acum 5-10 ani.
Asta nu e neapărat bine, impresia mea e că satul nu mai e o comunitate, e un fel de mahala. Oameni cu care împarţi timpul pentru că nu ai de ales, dar a căror viaţă e golită în cea mai mare parte de sens şi înlocuită cu rutină periferiei: şpriţul, bârfa, promiscuitatea. Sunt mulţi oameni buni – cu unii dintre ei lucrăm – dar impresia mea e că matricea culturală a satului nu mai există şi e înlocuită definitiv de un fel de mahala fără centru. Aici se vede cu mult mai bine ce dezastru e tabloidizarea stupidă a televiziunilor: oamenii cresc într-un mediu în care există doar referinţe rele”, a povestit Cojocariu.
