Pe bloguri citim, miercuri, despre problemele aplicaţiei care oferă informaţii despre circulaţia la punctele de frontieră, dar şi despre o asociaţie care a derulat un proiect pentru integrarea persoanelor de etnie romă în societate.
Zoso semnalează problemele aplicaţiei Poliţiei de Frontieră, care oferă informaţii despre aglomeraţia de la graniţă.
„În teorie, sună bine de tot: vreau să ies din țară și mă uit pe unde e aglomerat, apoi îmi planific traseul pe la punctul care e liber. În practică, sunt câteva probleme: nu suntem o nație care să planifice ceva și ne place să ne dăm cu capul de pragul de sus de zeci de mii de ori. nimeni și nimic nu ne oprește din a da iar și iar cu capul de pragul de sus, deși am dat de zeci de ori, chiar dacă acum avem și informații pe tema asta. pur și simplu nu suntem genul ăla de nație. Dacă eu văd că punctul X e liber, și odată cu mine văd alți cinci mii de oameni și ne bulucim acolo, ghiciți ce. exact. Mă îndrept spre punctul de frontieră, ajung la răscruce de drumuri și văd că Arad e roșu și Oradea e verde. minima logică ar spune că mă îndrept spre Oradea, doar că fac două ore până acolo, nu doar o oră așteptare la Arad. brusc, aplicația a devenit inutilă. Și este inutilă. Nici nu pomenesc de cât costă megul de net în roaming, să poți verifica în Ungaria dacă vama e liberă”.
Cristian China Birta scrie despre un program educaţional de integrare a tinerilor de etnie romă şi a persoanelor seropozitive, desfăşurat de Asociația “Viitorul romilor”. Astfel, 2.000 de tineri de etnie romă și 870 de persoane seropozitive au fost implicate în mai multe activități de voluntariat într-un centru de voluntariat.
„Grupul-țintă a fost implicat și într-un atelier virtual, la care au participat și alte organizații din țară și din străinătate, menit să le ofere ocazia de a face schimb de experiență și de a identifica împreună cele mai bune mijloace de mobilizare a tinerilor de etnie romă din categorii sociale defavorizate să participe la acțiuni de voluntariat și de a le spori șansele, pe viitor, la angajare, datorită experienței profesionale dobândite în cadrul programului social-educațional. Printre altele, voluntarii au fost instruiți în domenii precum Coaching, Fundraising, Scrierea de proiecte și Managementul proiectelor”, se precizează pe blog.
Adelin Petrişor scrie, pe blogul său, despre jurnaliştii care au fost ucişi în 2015, în timp ce îşi făceau meseria.
„67 de jurnaliști au fost uciși anul acesta în timp ce-și făceau meseria. Ciudățenia este că două treimi dintre ei au murit în țări în care este pace, nu în zone de război. Datele au fost publicate de “Reporterii fără frontiere”, scrie Petrişor.
Pe blogul lui Cătălin Tolontan citim despre situaţia din fotbalul românesc.
„E ceva care te îndeamnă la respect în această generație care a învățat fotbal pe apucate. Noi am crescut cu cheia de gît, lor li s-a luat cheia și li s-a dat telefonul mobil ca să le țină loc de copilărie și de modele. Chivu, Mutu și Contra, ultimii noștri participanți la un European, îi avuseseră în fața ochilor pe Hagi, Petrescu și Lupescu. Unii dintre ei prinseseră pe bancă chiar și gloriile vechilor generații, că nu degeaba a rămas în fabulele fotbalului nostru momentul în care “muciosul” Adi Mutu a refuzat să iasă de pe teren cînd îl chema la schimbare însuși “Gîscanul”. Această discrepanță de șanse e valabilă în toate meseriile. “Noi, cei care am muncit încă de la începutul capitalismului românesc, am avut timp să greșim. La începutul anilor ’90 se putea învăța meserie mai ușor”, povestea cineva. Așa e. Am avut timp și am beneficiat de răbdarea unei lumi care nu accelerase încă ritmul informației la nivelul exabaților. Generația care va merge în Franța s-a trezit direct în epoca internetului și a vitezei. Ei sînt copiii fotbalului în care nu mai ai timp să greșești. Ei trebuie să debuteze în Liga 1, unde concurează cu 39 de naționalități! Iar apoi muncesc să prindă un post în străinătate, la concurență cu zeci de mii de jucători din 100 de țări! Gîndiți-vă și la asta, noua distribuție și hipercompetiție a lumii, atunci cînd îi luăm peste picior că nu prind echipe cu blazon sau că stau rezerve prin Spania. Primera e un imperiu colonial mai mare decît atunci cînd corăbiile spaniole traversau strîmtoarea Penang spre Insulele Mirodeniilor”, potrivit Tolo.ro.
