Prin Legea nr. 315/2004, România a fost împărţită în opt regiuni de dezvoltare: Nord-Est (judeţele Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava şi Vaslui), Sud-Est (Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Vrancea şi Tulcea), Sud-Muntenia (Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova şi Teleorman), Sud-Vest Oltenia (Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt şi Vâlcea), Vest (Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş), Nord-Vest (Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Sălaj, Satu Mare şi Maramureş), Centru (Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu) şi Bucureşti-Ilfov.
De la această „schemă” începe discuţia în coaliţia la guvernare, dar numărul viitoarelor unităţi administrativ teritoriale poate creşte în urma negocierilor. Aceasta deoarece UDMR îşi menţine dorinţa ca România să fie împărţită în 16 regiuni, iar una dintre acestea să fie formată din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş. De altfel, UDMR a depus două proiecte de lege, în acest sens, în 2008 şi, respectiv, 2010. Cel mai avansat ca procedură legislativă este al doilea: a primit un punct de vedere negativ din partea Guvernului, a fost adoptat tacit de Senat şi se află la Comisia de administraţie publică a Camerei Deputaţilor.
Un indiciu până unde sunt dispuşi democrat-liberalii să meargă în negocierile cu partenerii de la UDMR a fost oferit de deputatul PDL Sulfina Barbu: „Dacă plecăm de la criteriile unităţilor teritoriale la nivel european, ne uităm pe nomenclator, eu cred că (e nevoie de) minim opt, maxim 12 regiuni, ca să ne încadrăm în aceste criterii”.
Va fi păstrată denumirea de judeţ
Indiferent de numărul final al noilor unităţi administrativ-teritoriale, va fi păstrată denumirea de judeţ, din motive de Constituţie. Legea fundamentală prevede, la alin. 3, art. 3, că „teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe”. Iar cum proiectul de revizuire lansat în discuţie nu face referire la articolul menţionat, rezultă că se intenţionează păstrarea termenului de „judeţ”.
Rămâne de văzut însă cum vor fi conduse aceste super-judeţe. Adică, cât de stufoasă va fi structura de conducere (câţi consilieri vor avea consiliile regionale), cum va fi ea formată (numită sau aleasă şi după ce sistem) şi ce atribuţii vor fi delegate către primării.
În ceea ce priveşte calendarul adoptării unei legi privind reorganizarea administrativ-teritorială a ţării, oficial nu a fost avansat vreun termen. Neoficial, a început însă să se vorbească despre o posibilă nouă angajare a răspunderii.
Care sunt efectele politice
Potrivit preşedintelui Traian Băsescu, reorganizarea va diminua numărul autorităţilor locale şi birocraţia şi va creşte autonomia satelor şi oraşelor. La rândul său, premierul Emil Boc a făcut referire la absorbţia fondurilor europene. Şi, atunci, de ce este privită ideea cu aşa mare reticenţă? Atât de opoziţie, cât şi de către unii lideri locali ai partidelor de la putere? Pentru că vor pierde multe funcţii şi, implicit, accesul la banul public.
Mai exact, prin reorganizarea României în opt super-judeţe dispar zeci de consilii judeţene şi prefecturi cu tot cu aparatul lor (adică, preşedinte de consiliu judeţean, zeci de consilieri judeţeni şi sute de angajaţi). Apoi, odată pierdută funcţia din vârful piramidei, „baronilor” locali le va fi mult mai dificil să-şi impună apropiaţii la conducerile instituţiilor deconcentrate (direcţii, agenţii, inspectorate, oficii, etc.).
Nu în ultimul rând, în cazul în care coaliţia la putere convine asupra reorganizării administrative a României se cam alege praful de planurile pe care şi le face Uniunea Social-Liberală. Adică, degeaba cheltuiesc acum social-democraţii şi liberalii bani pentru sondaje pentru a vedea care candidat are mai mari şanse la şefia consiliului judeţean X.
Până acum, liderii opoziţiei s-au mulţumit să anunţe că vor prezenta sâmbătă, „cu cinci mii de oameni care ştiu ce e administraţia locală”, viziunea USL despre dezvoltarea regională.
