Eurodeputatul PDL Traian Ungureanu spune că „alianţa mocirloasă” dintre PNL şi PC nu este decât înţelegerea a doi „figuranţi zgomotoşi”, a două „figuri de subsol”, Crin Antonescu şi Dan Voiculescu, scrie NewsIn.
„Nu e nimic accidental în apropierea mocirloasă a liberalilor de (scuzaţi expresia) conservatori. Înţelegerea Antonescu-Voiculescu e o un contract între două figuri de subsol şi va fi ruptă, cu prima ocazie, după tipicul jurisprudenţei subterane care leagă brute, infractori, mitomani şi alte persoane neterminate uman. Adică, deîndată ce una din părţi va simţi miros de importanţă şi rost de pripăşire, în altă parte. Mica înţelegere a acestor doi figuranţi zgomotoşi e normală. Ea constată şi fixează caractere comune”, scrie pedelistul pe blog, într-o postare intitulată „PNL – amurg fără răsărit”.
Potrivit lui Ungureanu, Antonescu şi Voiculescu nu speră decât că ACD va primi „o oferta de parcare” la PSD. „În linie politică, schema Antonescu-Voiculescu pare o repliere organizată a opoziţiei dar şansele de cristalizare ale acestei asocieri sînt mici, tocmai pentru că sînt minate de vidul politico-intelectual al celor două căpetenii. Oricum, nici o regrupare la stînga nu va fi funcţională fără arbitrajul şi tutela PSD. Într-un fel, Antonescu şi Voiculescu îşi permit să mimeze forţa şi coeziunea, cu speranţa ascunsă că vor grăbi, astfel, o ofertă de parcare în spaţiul social-democrat. Cu acest calcul abia ascuns, Antonescu şi Voiculescu îşi confirmă copios submedicoritatea”, mai crede eurodeputatul.
„În plan ideologic, discuţia e şi mai scurtă. PNL nu mai e un partid orientat de valori, din clipa în care s-a auo-epurat, eliminînd capetele, pentru a păstra guşile, burţile şi fierea. PC n-a fost nicodată partid”, continuă Ungureanu, lansându-se apoi într-o critică la adresa PNL, diagnosticul său fiind că ideea liberală s-a degradat „în mahalaua politică locală” pe când ar fi trebuit de fapt să „dea agenda modernizării post-comunste şi să impună definitiv, în spaţiul ideilor publice, în filzofia juridică şi în comportamentul economic privat, o direcţie autonomă şi anti-etatistă”.
Ungureanu mai crede că liberalismul românesc a fost, de la început, contrafăcut de „o reţea de profitori şi speculanţi care aveau toate motivele să se distribuie în roluri de capitalist”, printre aceştia la loc de frunte stând Dinu Patriciu. „Mişcarea liberală putea fi salvată de cei cîţiva politicieni de reală convingere liberală conduşi de Valeriu Stoica. Grupul lor a fost expulzat de pofta în creştere a majorităţii interne şi de influenţa imperială a lui Dinu Patriciu, omul-cash, capabil să plătească preţul potrivit pentru oricine şi pentru orice. Prin urmare, mişcarea liberală a devenit o umbră şi, apoi, o farsă, cu mult înainte de întîlnirea Antonescu-Voiculescu. Adevărat, supremaţia lui Antonescu a decis soarta partidului şi l-a transformat într-o organizaţie absolut indiferentă politic, în stare de orice viraj, orice alianţă şi nici o direcţie. Însă, răul fusese făcut iar cei ce continuă să idealizeze liberalismul, în timp ce îi scriu necrologul, nu înţeleg că decesul a avut loc cu mult înainte, poate chiar la naştere”, opinează pedelistul.
„Partidul Naţional Liberal e cea mai mare dezmăgire politică a lumii post-comuniste”, afirmă Ungureanu.
Cât despre PSD, eurodeputatul crede că „nu e în situaţia de a face strategie de alianţe şi asta din două motive care se bat cap în cap dar produc aceaşi efect”. „Mai întîi, dezorientarea internă generată, în PSD, de statura sub-managerială a lui Victor Ponta (tot mai evident, o persoană colectoare de orgolii şi nu un lider de partid). De altfel, pe plan personal, Ponta ar fi încăput lesne într-un triumvirat ieftin, alături de Antonescu şi Voiculescu. În al doilea rînd, PSD e, cu siguranţă, captivat psihologic de perspectiva unei mari restauraţii socialise, după un tur de forţă electoral”, spune el, care profeţeşte la final că „iluzia Triumfului Istoric pilotează PSD spre un nou eşec în 2012”.
„Analiza electorală PSD ignoră complet logica unei epoci de criză care îşi munceşte amarnic alegătorii dar le consolidează, în timp, antipatia faţă de logoreea pro-miracol a stîngii. În orice caz, PSD nu e nici cu mintea, nici cu interesele pregătit să dea atenţie gimnasticii pofticioase a PNL şi PC”, conchide Traian Ungureau.
