Respingerea Constitutiei UE in Franta, urmata imediat de un rasunator „nu” exprimat de o Olanda traditional euroentuziasta, a scos efectiv din carti documentul pregatit in ani de lungi dezbateri care i-au costat ceva pe contribuabilii europeni. La fel cum a procedat cu Tratatul de la Nisa, respins intr-o prima faza de Irlanda, dar acceptat in cele din urma printr-un alt referendum, si acum Comisia Europeana poate incerca sa treaca din nou Constitutia, sperand intr-o schimbare a opiniei publice in statele membre. Dar aceasta pare din ce in ce mai improbabila. Opinia publica fiind atat de divizata chiar in inima Europei, perspectivele vreunei acceptari a Constitutiei in tari eurosceptice, precum Marea Britanie, par foarte mici. O diferenta importanta fata de Tratatul de la Nisa, trecut prin parlamentul britanic, e ca de data aceasta guvernul britanic s-a angajat sa organizeze un referendum. Daca s-ar tine vreun referendum in Marea Britanie, acesta va conduce aproape sigur la respingerea documentului, probabil cu o majoritate chiar mai mare decat in Olanda.
Dezbaterea din Franta s-a axat mult mai mult pe ingrijorarile generale privind Europa decat pe detaliile documentului in sine. Mare parte a lobby-stilor lui „nu” era nemultumita de amenintarile pe care le percepea la adresa sistemului de asistenta sociala foarte dezvoltat al Frantei si la adresa drepturilor muncitorilor. Cu toate acestea, Articolul III 117 al Constitutiei se refera la „garantarea unei protectii sociale adecvate”. Desi exista alte prevederi care vorbesc despre o mai mare mobilitate a fortei de munca si a serviciilor care ar putea ameninta salariile si conditiile de munca din vechile state membre, Constitutia nu este un document evident in favoarea pietei libere. Electoratul francez a identificat totusi corect o miscare generala catre liberalizare in cadrul UE, in care extinderea joaca un rol important combinata cu pierderea influentei franceze. Cu toate acestea, principalul vehicul al acestor politici in favoarea pietei libere, considerate anglo-saxone, este Agenda Lisabona din 2000, considerata de unii analisti ca fiind practic moarta. Dezbaterea din Franta s-a referit putin la Constitutie. De fapt, asistam acum la un scepticism mai profund fata de intregul proiect european, identificat deseori cu aspectele negative ale globalizarii si o reintoarcere la atitudinile protectioniste traditionale, considerate de multi, in special in Franta, ca fiind esentiale prentru protejarea culturii si calitatii vietii. O mai mare integrare europeana pare din ce in ce mai problematica in contextul divergentelor care se maresc intre statul francez puternic si modelul protectionist, pe de o parte, si viziunea anglo-saxona privind piata libera si comertul liber, pe de alta. Nu e neaparat un lucru rau. Pur si simplu cetatenii europeni pot profita de modele complementare in care avantajele si dezavantajele pot fi mai clar identificate, tinand cele doua viziuni in cadrul unor frontiere ale moderatiei.
Uniunea Europeana a fost creata pentru doua motive principale. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, obiectivul principal era prevenirea razboiului dintre Franta si Germania. Iar un pas important pentru atingerea obiectivului a fost facut in 1952 prin crearea Comunitatii Carbunelui si Otelului, care implica un grad inalt de colaborare economica intre cele doua natiuni. Acordul a precedat cu cinci ani Tratatul de la Roma, care a pus bazele Uniunii Europene. Al doilea motiv tinea de apropierea tarilor Europei Occidentale ca un bastion contra blocului sovietic. Comunitatea Europeana a ajutat cresterea economica, creand societati mult mai stabile, mai putin vulnerabile la infiltrarea comunista. Axa franco-germana a fost motorul comunitatii, bazat pe acordul ca Germaniei sa i se permita reconstructia economiei in schimbul acceptarii dominatiei politice a Frantei. Astazi au disparut ambele motive pentru care au fost puse bazele UE. Razboiul Rece s-a terminat, iar un conflict intre Franta si Germania e de neimaginat. Dupa 1989, Uniunea Europeana a esuat in definirea unei identitati proprii clare, iar respingerea de catre Franta si Olanda a proiectului de Constitutie poate marca inceputul declinului UE ca factor important la nivel mondial.
