„Vă doriţi o capitală cu şapte administraţii, controlată de 217 consileri aleşi pe liste de partid?” şi „Vă doriţi ca şi consilierii generali să fie aleşi uninominal, asemenea primarilor de sector?”. Acestea sunt întrebările la care ar trebui să răspundă, prin „da” sau „nu”, pe 26 iunie, cei aproape 1,79 milioane de bucureşteni cu drept de vot. Dincolo de caracterul democratic al consultării populare, se impun mai multe precizări cu privire la acest demers pentru care s-au alocat circa 2,5 milioane euro.
În primul rând, cele două întrebări, aprobate de consilierii generali, nu par a fi cu mult mai clare decât primul set de şapte întrebări, catalogate de analişti şi reprezentanţii societăţii civile ca fiind „prost formulate” şi „confuze”. Mai exact, prima întrebare pleacă de la situaţia actuală a Capitalei: şapte primării, tot atâtea consilii şi 217 consilieri aleşi „la grămadă”, adică pe liste (55 de consilieri generali şi 162 de consilieri locali). Bucureştenii ar trebui, prin urmare, să spună dacă vor să fie menţinut actualul sistem sau nu. Dar, dacă răspunsul este „nu”, care e alternativa? Câte administraţii şi câţi consilieri? Mai puţini sau mai mulţi decât în prezent?
La a doua întrebare, bucureştenii care se vor prezenta la urne vor răspunde, cel mai probabil, cu „da”. Apare însă, atunci, o altă întrebare: cum sunt aleşi acum primarii sau cum ar vrea partidele să fie aleşi în 2012? Nu de alta dar, în Parlament au fost depuse mai multe proiecte de lege, semnate de parlamentari din toate grupurile, prin care se doreşte ca primarii să fie aleşi asemenea preşedinţilor de consilii judeţene. Adică, într-un singur tur de scrutin, indiferent dacă se prezintă la urne sau nu jumătate plus unu din alegători, iar mandatul este câştigat de candidatul cu cele mai multe voturi.
În ce condiţii demersul este valabil
Până la a se vedea cum răspund bucureştenii la cele două întrebări, se pune însă problema validării referendumului. Mai exact, potrivit Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, cu modificările şi completările ulterioare, un referendum este valabil dacă participă cel puţin jumătate plus unu din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente. Cu alte cuvinte, ar trebui să meargă la urne, pe 26 iunie, măcar 895.115 bucureşteni. Or, potrivit autorităţilor, sondajele efectuate până acum ar indica o intenţie de participare de maximum 15%.
Pentru realizarea referendumului, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a aprobat un buget de 10 milioane lei (aproape 2,5 milioane euro). Totuşi, conform primarului general, Sorin Oprescu, referendumul ar costa mai puţin, în jur de 1,2 milioane euro.
Transpunerea rezultatelor consultării
A doua zi după referendum, pe 27 iunie, nu se va întâmpla practic nimic. Şi nici în zilele următoare pentru că referendumul nu are efecte juridice. Adică, dacă este declarat valabil şi rezultatele indică dorinţa unei schimbări din partea bucureştenilor, legile potrivit cărora este organizată administraţia Capitalei şi sunt aleşi consilierii locali nu se modifică de la sine, automat. Este nevoie să fie depus un proiect de lege şi acesta să parcurgă toate etapele parlamentare, până la aprobarea în plenul Camerei decizionale. Or, acest lucru poate dura de la câteva luni până la câţiva ani, în funcţie de interesul politic. Să ne amintim, de pildă, că nici acum nu a fost transpusă în Legea electorală reducerea numărului de parlamentari, de la 471 la 300, aşa cum a rezultat din referendumul de la sfârşitul lui 2009.
Mai rapidă ar fi transpunerea rezultatelor sub formă de amendamente la unul din proiectele deja depuse în Parlament, dar este de aşteptat ca opoziţia să sancţioneze un astfel de demers.
