Fierbere mare pe scena politică zilele acestea. În spatele uşilor închise, liderii partidelor negociază de zor, atât în interiorul propriilor formaţiuni, cât şi cu partenerii de alianţe. Nu de alta dar, din cauza polarizării în două mari blocuri, centru-stânga şi centru-dreapta, sunt multe orgolii şi promisiuni de satisfăcut. Un lucru este însă sigur: din împărţeală câştigă detaşat PC şi UNPR.
După cum arată lucrurile în acest moment, Partidul Conservator înfiin-ţat de Dan Voiculescu va avea din toamnă 21 de parlamentari, iar Uniunea Naţională pentru Progresul României, condusă de Gabriel Oprea, 30 de parlamentari (cifră garantată încă de la intrarea în alianţă cu PSD). Este vorba de colegii eligibile pe care conservatorii şi progresiştii le vor primi de la liberali şi, respectiv, social-democraţi. La acestea se mai adaugă, cel puţin în cazul conservatorilor lui Voiculescu, alte zeci de colegii în care vor avea candidaţi, colegii estimate însă cu şanse mai mici de câştig. Totuşi, graţie sistemului redistribuirii mandatelor (sistem care s-a văzut bine în 2008 ce rezultate paradoxale poate avea), nu este exclus ca PC să contorizeze şi alte mandate după alegerile din 9 decembrie.
Ce înseamnă cifrele menţionate pentru PC şi UNPR? O victorie categorică şi un salt spectaculos. Victorie categorică pentru că nici unul din cele două partide nu ar reuşi să intre în Parlament pe cont propriu (toate sondajele de opinie au plasat formaţiunile în marja de eroare, adică mult sub pragul electoral) şi salt spectaculos dacă ne uităm la numărul actual de parlamentari pe care îi au PC şi UNPR.
Mai precis, conservatorilor le-au revenit după alegerile din 2008 (când şi atunci nu au candidat pe cont propriu, ci în uniune cu PSD) cinci mandate (patru de deputat şi unul de senator, pentru Dan Voiculescu). Acum, după ce au mai primit senatori şi deputaţi de la PDL, conservatorii numără şase parlamentari (erau şapte cu Sergiu Andon, revocat la începutul săptămânii). Rezultă un plus de 15-16 parlamentari pentru PC. În ceea ce priveşte UNPR, formaţiune formată după alegerile parlamentare din 2008 din senatorii şi deputaţii plecaţi din PSD, PNL şi PDL, Uniunea numără acum 24 de parlamentari. Dacă obţine 30 de colegii eligibile de la PSD, potrivit promisiunii făcute în schimbul susţinerii în Parlament a Guvernului Ponta, progresiştii ar avea un plus de şase mandate faţă de cât au acum.
Împărţirea colegiilor va fi definitivată în USL în acest week-end, în condiţiile în care conducerile PSD şi PNL pleacă în Delta Dunării, la un resort de lux, pentru a negocia departe de ochii presei.
Nemulţumirile, concentrate la PSD şi PNL
Numărul consistent de colegii eligibile pe care social-democraţii şi liberalii s-au angajat să le cedeze din propria „porţie” nu face decât să accentueze nemulţumirile existente în partidele conduse de Victor Ponta şi Crin Antonescu.
La social-democraţi, situaţia este un pic mai bună dat fiind că au reuşit să impună liberalilor renunţarea la principiul parităţii, astfel încât PSD+UNPR să aibă cu circa 40 de candidaţi în plus faţă de PNL+PC. Chiar şi aşa, există însă discuţii pe tema numărului mare de mandate cedate UNPR, mai ales că există suspiciuni că progresiştii ar putea trăda din nou odată încheiate alegerile parlamentare. Nu în ultimul rând, este vorba şi de orgoliile social-democraţilor, care îşi văd partidul (cel mai mare de pe scena politică) nevoit să facă atâtea concesii unor formaţiuni mai slabe.
La liberali, motivele de discuţie sunt şi mai multe. Adică, pe lângă numărul mai mic de colegii primit în USL şi pe lângă colegiile eligibile cedate PC, mai există două probleme: a colegiilor promise nou-intraţilor în partid şi a colegiilor garantate anumitor lideri ai PNL. Să le luăm pe rând. În primul caz, este vorba de colegiile eligibile promise parlamentarilor care au dezertat din PDL, parlamentari care nu au de gând să susţină Guvernul USL fără garanţia că se vor regăsi în Legislativ şi după data de 9 decembrie. În al doilea caz, este vorba de apropiaţii preşedintelui Crin Antonescu. Aceştia, după modelul lui Antonescu, sunt tentaţi să renunţe la colegiile în care au candidat în 2008 şi în care au câştigat mandatul la loteria redistribuirii în favoarea unor colegii mult mai sigure.
Situaţie complicată şi în ARD
Alianţa România Dreaptă (ARD) are, la rândul său, probleme legate atât de acceptarea mult-vehiculatelor criterii de integritate, cât şi de semnarea protocolului de formare. În condiţiile în care reprezentanţii Noii Republici au anunţat că nu vor semna protocolul de formare a alianţei de centru-dreapta deoarece formaţiunea nu a reuşit încă să se înregistreze la tribunal ca partid politic, candidaţii Noii Republici ar trebui să se înscrie pe lista celorlalte partide din alianţă pentru a putea intra în cursa electorală. Potrivit preşedintelui Noii Republici, Mihail Neamţu, ar fi vorba de „zeci de candidaţi”, iar juriştii formaţiunii caută soluţii de rezolvare a problemei.
Odată clarificate problemele de ordin juridic, liderii formaţiunilor din ARD (PDL, Partidul Forţa Civică, Noua Republică şi PNŢCD – aripa Aurelian Pavelescu) trebuie să convină asupra criteriilor de selectare a candidaţilor şi asupra împărţirii colegiilor. Adică, evident, alte probleme şi discuţii.
Pe cine avantajează sistemul de vot
În condiţiile în care USL nu a reuşit să impună modificarea sistemului de vot astfel încât să avem un „uninominal pur” (parlamentarii să fie aleşi ca primarii, cu desfiinţarea pragului electoral), alegerile parlamentare 2012 se vor desfăşura după regulile din 2008. Adică, după acel sistem de vot atât de controversat, jumătate – uninominal, jumătate – proporţional, care a făcut să intre în Parlament mulţi candidaţi plasaţi pe locurile 2 şi 3. Tot ca în 2008 este şi acum norma de reprezentare. Ceea ce înseamnă că nu se reduce numărul de parlamentari, aşa cum ar fi trebuit în urma referendumului din 2009. Or, dacă ne uităm la cele întâmplate în 2008, când cel mai avantajat partid a fost PNL (clasat atunci pe locul trei, şi-a adjudecat cele mai multe mandate la redistribuire), ne-am putea aştepta ca ARD sau chiar alt partid (partidul lui Dan Diaconescu, de pildă) să fie favorizat. Acest calcul nu funcţionează însă dacă USL ar obţine în colegii 50% plus unu din voturi (şi-ar adjudeca direct mandatele, fără a se mai ajunge la redistribuire).
