Fostul ministru de Interne şi europarlamentar austriac Ernst Strasser, implicat, ca şi europarlamentarul român şi fostul ministru de Externe Adrian Severin, în scandalul „Lobby la Parlamentul European”, a fost condamnat, luni, la patru ani de închisoare cu executare. În anul 2010, în cadrul unei investigaţii sub acoperire, doi jurnalişti britanici de la „The Sunday Times”, reuşiseră, pozând ca reprezentanţi ai unei firme de lobbying, să-l determine pe Strasser să obţină o modificare legislativă în schimbul unui onorariu promis de 100.000 de euro anual.
Citeşte şi Câţi ani de ÎNCHISOARE a primit „Adrian Severin” din Austria
După aceeaşi schema „cash for law”, Severin a semnat un contract şi a cerut onorarii pentru „serviciile de consultanţă” prestate aşa-zisei firme de lobbying, în timp ce în cazul lui Strasser nu s-a ajuns la semnarea contractului, iar onorariile au rămas la nivel de promisiune. Conform acuzaţiilor DNA, care a deschis în iunie 2011 cercetările împotrivă lui Severin, acesta ar fi semnat un contract cu pretinsa firmă de lobby şi i-ar fi trimis şi o notă de plată de 12.000 de euro pentru „servicii de consultanţă”. În viziunea procurorilor, judecătorilor şi juraţilor austrieci însă, nu oficializarea contractuală sau virarea concretă a banilor au fost factorii hotărâtori, ci disponibilitatea politicianului de a-şi vinde mandatul pentru îmbogăţirea personală. Astfel de atitudini „subminează temeliile democraţiei”, spune procurorul general Alexandra Maruna şi descrie acţiunile lui Strasser drept cele ale unui afacerist care încearcă să obţină un contract. Avocatul lui Strasser ceruse achitarea lui Strasser pe motiv că, deşi „optica nu e foarte frumoasă”, clientul său nu a comis niciun act nelegal. Pentru juraţi însă, coruptibilitatea lui Strasser „a existat fără dubiu”.
Citeşte şi Cazul Severin din Austria. O lecţie de justiţie pentru România
O altă diferenţă majoră faţă de cazul Severin este faptul că Strasser şi-a dat demisia din Parlamentul European, ca de altfel şi al treilea europarlamentar implicat în scandalul lobby-ului, slovenul Zoran Thaler. Deşi cercetat atât de Oficiul European Antifrauda (OLAF), deşi izolat de fostul său grup parlamentar şi exclus din PSD, Severin rămâne cu obstinaţie parlamentar european şi reprezentant al României, ba chiar ia cuvântul la conferinţe despre corupţie, aşa cum s-a întâmplat în noiembrie 2011 la un eveniment organizat la Bucureşti de „Fundatia Europeană Titulescu”, la care Severin deplânge faptul că „în mintea noastră s-a înfiripat mitul că Occidentul e curat iar Orientul e corupt”.
Strategia de apărare a lui Strasser, care afirmă că i-ar fi bănuit pe aşa-zişii lobbyişti că fiind agenţi ai unor servicii secrete şi că ar fi intenţionat să-i atragă într-o capcană pentru a-i demasca, a fost considerată de către judecătorul Georg Olschak drept „una dintre cele mai aventuroase explicaţii de care a avut parte în douăzeci de ani de experienţă”, mai ales că Strasser nu a implicat în niciun fel autorităţile competenţă în această pretinsă investigaţie. De asemenea, Olschak i-a reproşat lui Strasser că în istoria recentă a Austriei au existat puţine persoane care au făcut atâta necinste ţării.
Aproximativ 400 de înregistrări telefonice, imaginile filmate de jurnalişti cu camera ascunsă la întâlnirile cu Strasser, precum şi depoziţia celor doi jurnalişti, au constituit principalele probe incriminatorii din cadrul procesului. Având în vedere durata condamnării, sunt excluse atât aplicarea unei brăţări electronice cât şi eliberarea condiţionată parţială. Hotărârea poate fi însă atacată în recurs.
Procesul împotriva lui Strasser face parte dintr-o serie scandaluri de corupţie la nivel înalt care în ultimii ani au marcat negativ politica austriacă. Ele au devenit mult mai vizibile în urma apariţiei unor mecanisme specializate, din ce în ce mai funcţionale, de combatere a corupţiei la Procuratura Anticorupţie, de exemplu, a fost înfiinţată în ianuarie 2009. Astfel au ieşit la iveală, pentru a aminti numai câteva dintre aceste scandaluri, numeroase acuzaţii împotriva fostului ministru de Finanţe Karl-Heiz Grasser, bănuit că s-ar fi îmbogăţit prin relaţii oneroase cu mari actori economici, inclusiv scurgeri de informaţii secrete, în cadrul unui adevărat păjanjeniş de favoritisme economice şi politice; s-a constatat, de asemenea, transferul unor sume de ordinul milioanelor de euro prin intermediari către actori politici, sub titlu de ‘lobby’, în contextul încheierii contractului de cumpărare al avioanelor „Eurofighter”; actualul cancelar Werner Faymann este acuzat că ar fi implicat în scandalul unor contracte publicitare semnate de publicaţii private cu firme de stat aflate la momentul respectiv în subordinea lui, contracte finanţate aşadar din bani publici, în schimbul prezentării pozitive a partidului în publicaţia respectivă; de asemenea, un proces juridic a relevat recent că la vânzarea unei mari bănci au fost plătite, drept onorarii, sume de milioane de euro care ulterior erau împărţite între principalii actori politici.
