Prim-vicepreşedintele PDL Cristian Preda îi acuză pe lideri PNl şi PSD că promovează o identitatea anti-europeană.
„Până în primăvara lui 2000, când au început negocierile de aderare la UE, afilierea europeană a României a fost invocată (în termeni geografici şi culturali) de cvasi-totalitatea partidelor politice. Cele anticomuniste au folosit, pe de altă parte, referinţe pro-occidentale pentru a-i pune în dificultate pe foştii comunişti, fără a reuşi să transforme această opoziţie într-o temă importantă şi cu atât mai puţin într-un clivaj durabil.
Pe toată durata negocierilor (2000-2004), ca şi în perioada care a precedat intrarea efectivă din 2007, consensul pro-european al partidelor româneşti i-a impresionat pe toţi observatorii externi şi, în primul rând, pe viitorii parteneri din sânul Uniunii. ‘Nu avem anti-europeni, nu cunoaştem scepticismul’, declarau – mândri că avem şi noi ceva specific – politicienii români din toate taberele. Mai mult decât atât, unele dintre tensiunile inerente unei vieţi politice democratice au fost aplanate sau amânate folosind drept pretext cauza europeană, unificatoare şi moderatoare.
În 2007, o parte dintre conflictele care mocniseră în epoca anterioară au izbucnit în plină zi, iar suspendarea lui T. Băsescu din primăvara acelui an a condus la amânarea primelor noastre alegeri europene, dar nu şi la vreo contestare a apartenenţei la UE. Alegerile din 2009 pentru PE au reconfirmat absenţa unei sensibilităţi anti-europene sau sceptice la adresa comunităţii politice formate din cele 27 de naţiuni”, scrie Cristian Preda pe blogul personal într-un text publicat vineri.
„A trebuit să vină anul 2012 şi o a doua suspendare a lui T. Băsescu pentru ca politicieni din PSD şi PNL să îmbrăţişeze un discurs anti-european organizat în trei registre distincte: Primul priveşte contestarea Bruxelles-ului ca autoritate politică relevantă. O regăsim în expresii politice precum „România nu se conduce de la Bruxelles” (C.Antonescu) ori „cine este Bruxelles-ul ăsta?” (F. Iordache). Nu insist, fiindcă înţelege şi un copil despre ce e vorba.
Al doilea registru e atacul infamant la adresa unor oficiali precum preşedintele Comisiei Barroso ori comisara pentru justiţie Reding, înfăţişaţi ca actori partizani, care ar face campanie pentru PDL (cum a spus la un moment dat V.Ponta), sau ca marionete mânuite cu o abilitate extraordinară de politicieni români anti-USL (cum susţin zilnic toţi membrii PNL & PSD la televiziuni). Trebuie spus că în discuţia de anul trecut despre Ungaria lui Orban, o ţară cu care România lui Ponta şi Antonescu a fost comparată frecvent în ultimele săptămâni, nici un oficial de la Budapesta nu a susţinut că socialiştii maghiari ar fi luat prizonieră Comisia. Iar motivul nu e legat de faptul că Orban e în PPE, ci acela că premierul maghiar ştia nu doar ce limite are acţiunea comisarilor, ci şi cum poate influenţa opinia dintr-un stat-membru o poziţie comunitară.
Al treilea registru al opoziţiei USL faţă de europeni priveşte – în chip surprinzător – chiar condiţia cetăţenilor români care studiază sau muncesc în statele-membre. Contestarea dreptului lor de vot sau plasarea „căpşunarilor” într-o condiţie de minorat în raport cu ceilalţi cetăţeni români are origini în trecutul recent. Înfrângerile suferite de Adrian Năstase în 2004 sau de Mircea Geoană în 2009 au fost puse pe seama votului românilor din străinătate, ca şi cum un vot exprimat la Barcelona ori Bruxelles ar fi avut o valoare mai mare decât cele exprimate la Băicoi sau Salonta. În august 2012, discuţia a pornit după referendum şi a dus la un plus de confuzie în tentativa de a fabrica liste electorale post factum. Am explicat deja pe blog că punerea sub semnul întrebării a drepturilor politice ale cetăţenilor din România care locuiesc într-un alt stat-membru reprezintă o violare gravă a Tratatelor de bază ale Uniunii”, atrage atenţia europarlamentarul PDL.
În opinia liderului democrat-liberal, „contestarea autorităţii politice a Bruxelles-ului, stigmatizarea membrilor Comisiei după modelul „cine nu e cu noi e împotriva noastră”, ca şi negarea drepturilor care decurg din identitatea europeană a cetăţenilor români reprezintă trei teme politice însemnate pentru USL, acum, de când e la guvernare”.
„Nu e exclus, de aceea, să asistăm chiar în aceste săptămâni agitate la naşterea unei identităţi anti-europene la nivelul USL. Ceea ce părea pentru mulţi imposibil – şi anume un scepticism românesc faţă de UE – e pe cale să apară ca efect pervers al episodului ultimei suspendări a lui T. Băsescu. (Folosesc expresia ‘efect pervers’ în sensul pe care i l-a dat în operele sale Albert Hirschman).
Deocamdată, PSD şi PNL aparţin unor grupuri pro-europene în PE. Dacă identitatea lor anti-UE se confirmă, vor trebui desigur să-şi ia adio de la tovarăşii de luptă din ultimii ani. (Reamintesc că ambele partide au fost primite cu mari dificultăţi în familiile politice europene spre care şi-au îndreptat atenţia, fiind nevoite să-şi curteze ani în şir amicii de aceeaşi obedienţă doctrinară.)
E mai probabil totuşi ca PNL şi PSD să încerce – cel puţin deocamdată – discursul dublu, cu care ne-a obişnuit, de altfel, Victor Ponta: actualul premier declară un lucru în presa străină şi contrariul în presa noastră. De ce n-ar face şi restul de penelişti şi pesedişti la fel?”, se întreabă Cristian Preda.
