E dependentă de informaţie, dar nu şi de televizor. Odată încheiat programul, priorităţile Mariei Coman se schimbă total: e timpul pentru familie, jocuri, prieteni şi blog.
O puteţi vedea zilnic la Antena 3, unde dezbate ştirile şi evenimentele zilei în „Se întâmplă în România”. Îi plac mult breaking news-urile, emisiunile solicitante, internetul, visează să realizeze o emisiune de turism (pe care neapărat tot ea s-o filmeze), până atunci citeşte tot ce se găseşte despre posibilele destinaţii de vacanţă, iar de curând a redescoperit joaca. În continuare vă propunem un interviu cu Maria Coman, altfel decât o vedeţi la televizor.
Care este prima amintire legată de televizor?
Maria Coman: Genericul de la desenele animate de sâmbăta după-amiaza, dinainte de ’89. Cel cu Tom şi Jerry.
Să lucrezi în televiziune a fost un vis din adolescenţă sau o simplă întâmplare?
M.C.: Eeeeee, n-a fost nici un vis din adolescenţă. În adolescenţă nici măcar nu mă uitam la televizor. Habar n-aveam de ştiri, de nimic. A fost o întâmplare.
Care crezi că este cel mai bun lucru şi cel mai rău legat de televiziune?
M.C.: Nu ştiu dacă televiziunea poate fi catalogată ca fiind cel mai bun sau cel mai rău lucru. Cel mai bun, poate, ar fi viteza de transmitere a informaţiei. Cel mai rău, dependenţa.
Este şi cazul tău? Ai devenit dependentă de tv?
M.C.: Nu, nu sunt dependentă de televizor. Acasă mă uit destul de puţin, spre deloc. Sunt însă dependentă de informaţie, dar mi-e mai uşor să o iau de pe internet. E acolo tot timpul, îmi selectez ordinea, e mai simplu.
Ce nu-ţi place la felul în care sunt realizate emisiunile de ştiri azi?
M.C.: Păi, dacă ar fi după gustul meu, ar fi uşor altfel. Mie îmi plac informaţiile de travel, dar evident, un jurnal n-are cum să conţină prea multe.
Din anii petrecuţi „la ştiri”, ce te-a marcat? Ce ai învăţat? Mai reprezintă o provocare sau s-a instalat rutina?
M.C.: Mmm, e greu să devină rutină. Sunt lucruri intrate în rutină, precum cele care ţin de pregătire, dar emisiile sunt întotdeauna surprinzătoare. Şi nu, nu este un slogan. Când zici că ţi s-au întâmplat toate şi că de acum înainte nu mai are ce să te surprindă, tocmai atunci se întâmplă.
Îţi plac surprizele în timpul emisiunii?
M.C.: Depinde de surprize… Da, îmi plac emisiunile solicitante, cele care nu trenează. Îmi plac breaking news-urile în principal, pentru că atunci poţi să dovedeşti că ştii ce faci. Nu îmi plac „surprizele” tehnice, ca să numai vorbesc de propriile greşeli.
Crezi că analizele, talk-show-urile au puterea de a schimba mersul nefiresc al lucrurilor?
M.C.: Eu sper că da, există această putere de a schimba măcar puţin mersul lucrurilor. Uite, de exemplu, la indemnizaţiile pentru mame, varianta guvernului cred a fost modificată în urma dezbaterilor. Nu au lăsat-o cum era, aşa cum ne-am aşteptat, dar măcar au ales o variantă mai bună. Pe de altă parte, mă miră sincer încercările actualilor guvernanţi de a culpabiliza presa pentru eşecurile lor. E ca şi cum cetăţeanul X e fericit, bogat şi sănătos, dar se lasă convins de mine că e nefericit, sărac şi bolnav.
Te tentează ideea de a face o emisiune fără politicieni, de exemplu?
M.C.: Am făcut emisiuni şi fără politicieni, am pregătit multe subiecte pe economic pe când eram reporter. Mi-ar plăcea o emisiune de turism. În fine, în ideea în care eu m-aş duce să filmez, bineînţeles. În aprilie, de exemplu, o să merg la nunta prinţului William cu Kate Middleton şi, sincer, abia aştept. E ok să vorbeşti şi despre pălăriile doamnelor din familiile regale, şi despre rochiile lor, şi despre bijuterii.
Din prisma Mariei Coman, moderatoarea emisiunii „Se întâmplă în România”, ce se întâmplă acum în ţară?
M.C.: Păi, dacă vorbim din punct de vedere politic, e o porcărie. Nu mai există nici o regulă. De exemplu, este adoptată aiurea o lege a educaţiei care pare abstractă în discursul public, dar în realitate bulversează generaţii întregi de copii. Dacă vorbim despre situaţia economică, ei bine, eu sper ca acum să înceapă totuşi să se întâmple ceva. Social, pot spune doar că s-a acumulat multă frustrare. Dar uite, din punct de vedere cultural eu sunt optimistă. Intru des în librării şi întotdeauna e plin. Teatrele joacă cu casa închisă. Oamenii merg la operă, la filme. Avem actori buni şi regizori la fel, cred că măcar aici e bine.
Până la urmă e adevărat? În vremuri de criză, cultura se dezvoltă cel mai bine?
M.C.: Nu ştiu dacă are sau nu legătură cu criza. Cred că independent de ce zice oricine, oamenii încă citesc, încă merg la filme şi încă le place la teatru. Mă uit ce aglomeraţie este la spectacolele pentru copii, unde trebuie să rezervi bilet cu o grămadă de vreme înainte.
Ce face Maria Coman când nu dezbate principalele evenimente ale zilei?
M.C.: Păi ce să facă, se distrează de prostiile copilului, citeşte, doarme (ar dormi mai mult), visează la vacanţe, iese cu prietenii. Mai ies în club, mai rar ce e drept, mai plecăm în câte un weekend, mai ieşim în oraş. Şi e distractivă şi joaca, am descoperit recent.
Ne-ai spus mai devreme că-ţi plac jurnalele despre travel… deci îţi place să călătoreşti. Ne povesteşti prima vacanţă în afara graniţelor?
M.C.: Prima vacanţă a fost în Turcia cred. Când am alergat ca nebunii peste tot. La Efes, la toate bazarurile, templele, plajele pe care ni le propuneau organizatorii. Pe urmă am început să învăţăm să ne facem vacanţele pe cont propriu. Aşa că, de obicei, cu câteva luni înainte mă apuc să studiez, analizez, compar, fac trasee, totul e foaaaarte bine pus la punct. Şi review-urile de la restaurante le citesc… Nu ne-am hotărât încă unde vom merge anul acesta, eu aş vrea în Normandia, dar vom vedea.
Să mai stăm puţin aici. Ce locuri îţi plac cel mai mult în Bucureşti?
M.C.: Mie îmi place Bucureştiul în general. Îmi plac chiar şi cartierele dormitor. Sunt născută şi crescută aici şi am amintiri în staţia de autobuz de la Academie, de unde îmi luam îngheţată când mă duceam la bunica, în Cişmigiu, parcul de lângă liceu, am amintiri de peste tot practic.
Ce crezi că-i lipseşte Bucureştiului?
M.C.: Cred că îi lipseşte identitatea. Ca turist străin nu ştiu unde m-aş duce, ce aş vrea să văd.
