O doamna din Montreal, Jeanine Huard, s-a gandit saptamana aceasta sa ceara despagubiri guvernului canadian pentru ca in urma cu 50 de ani a fost victima unor experimente „psihiatrice” sinistre de spalare a creierului, conduse de un doctor renumit si finantate de… CIA.
Lumea e plina de nebuni care se cred victimele experimentelor CIA si care cer despagubiri pentru ca li s-a extras creierul pe care, de altfel, nu l-au avut niciodata, dar de data asta totul e cat se poate de adevarat, spre deliciul amatorilor de teorii ale conspiratiei. Cine a vazut „Candidatul manciurian” are idee despre ceea ce vorbim.
Treaba e ca in timpul razboiului din Coreea, prizonierii americani au fost supusi unor tehnici de spalare a creierului de catre sovietici, chinezi si nord-coreeni (de unde si numele de candidat manciurian) pe care, in intelepciunea ei binecunoscuta, CIA s-a gandit sa le imprumute.
Asa s-a nascut proiectul MK-Ultra, in care CIA a incercat, in principiu, sa se joace cu mintile oamenilor, cu sau fara voia acestora, utilizand, in special, LSD, drogul la moda in vremea aceea, dar si mescalina, amfetamine, heroina, marijuana si alte delicii chimice mai mult sau mai putin „acide”. Cel putin o persoana a murit in urma acestor experimente, asta se stie sigur.
Daca s-ar fi desfasurat doar in State, ar mai fi fost cum ar fi fost, pentru ca totusi, in nebunia lor, cei de la CIA isi mai aminteau din cand in cand ca cetatenii americani au drepturi, dar o parte inca si mai oribila s-a desfasurat in Canada, unde restrictiile constitutionale nu se aplicau. Adica deloc. Principalul agent a fost doctorul Mengele, pardon, Ewen Cameron, care a inventat conceptul de psychic driving, care nu are, ne pare rau, nimic de-a face cu condusul masinii doar cu puterea mintii. Ideea lui Cameron era ca mintea e un fel hard-disk pe care se scriu programele si care uneori se cam strica. Prin urmare, solutia oricarei maladii psihice ar fi fost stergerea discului si rescrierea corecta a programului. Rescrierea ca rescrierea, dar partea dificila era stergerea. In acest scop, Cameron inducea cobailor umani coma medicamentoasa pe perioade de pana la trei luni, ii inchidea in incinte perfect izolate, unde le punea ore in sir inregistrari din care, in esenta, victimele aflau ca sunt niste ratati si viata lor nu face doi bani.
Partea cea mai rea este ca victimele se internau cu probleme minore, anxietati usoare sau depresii postnatale si ieseau legume. Exact acesta este si cazul lui Janine Huard, care s-a internat la Allan Memorial Institute din Montreal, unde se producea doctorul Cameron, cu o depresie postnatala si a fost tratata, basically, cu tortura.
Inca mai credeti ca psihanaliza nu este sarlatanie pura? I-auziti aici: la inceputul anilor '90, guvernul federal canadian a acordat despagubiri in valoare de cate 100.000 de dolari unui numar de 70 de victime, dar, la vremea lui, doctorul Cameron a fost ales primul (PRIMUL!) presedinte al Asociatiei Psihiatrice Mondiale si presedintele asociatiilor similare din America si Canada. Cu zece ani inainte fusese chiar membru al tribunalului medical de la Nurnberg.
