Unul din şase soldaţi din armata americană este femeie. Deşi cele mai multe nu sunt implicate în lupta corp la corp, ele trec prin aceleaşi traume ca şi colegii lor bărbaţi. În plus, şocurile emoţionale provocate de război sau de hărţuirile sexuale ale colegilor determină o schimbare în comportamentul lor ca mame, relatează BBC News.
„Am văzut de toate: de la explozii, la decapitări şi oameni murind. Mi-am ţinut arma aproape şi am tras la nevoie- era prietena mea cea mai bună. Am văzut cum un elicopter a tras asupra noastră- te simţi ca într-un film, nu-ţi vine să crezi că este atât de real. Când m-am întors acasă, m-am întrebat: de ce nu s-au întors prietenii mei? Ce căutam eu înapoi?”, povesteşte sergentul June Moss, o veterană de război din Irak.
Femeilor care se întorc de pe front le vine foarte greu să îşi reia rolul ca mame, pentru că suferă de stres posttraumatic. Între 19 şi 42% dintre veteranii de război au probleme psihice după ce revin din lupte, arată o cercetare efectuată pe soldaţii din Irak şi Afganistan, potrivit BBC News.
Reluarea rolului de mamă la întoarcerea de pe front reprezintă o sursă suplimentară de stres, a explicat psihiatrul Natara Garavoy, de la o clinică de tratament din Palo Alto, California.
„Nu mai dormeam, nu mai eram aceeaşi persoană de odinioară-nici măcar aceeaşi mamă: legătura cu copiii mei a fost afectată. Simţeam că mă arde pielea când mă îmbrăţişau şi nu înţelegeam de ce trăiam asta”, mai spune Moss. Acum, ea evită să se uite la filme de război, pentru că îi amintesc de ce a trăit în Irak, ascultă muzică religioasă şi încearcă să-şi revină.
Meghan Wood se tratează şi acum pentru trauma trăită în timpul războiului din Bosnia, când a fost hărţuită: într-o noapte, un soldat a intrat în cameră unde dormea şi s-a aşezat în patul ei. A ţipat înainte să se întâmple ceva, însă a trecut cu greu peste acel moment.
„Eram într-o tabără militară cu 2000 de bărbaţi şi 15 femei. Este foarte greu să rămâi anonimă când eşti într-o unitate; ajunsesem să nu mai merg la popotă din cauza asta. Voiam să mănânc un castron cu peltea şi nici măcar asta nu puteam să fac fără să se holbeze cineva. Mă săturasem să fiu ca un câine la paradă”, povesteşte Wood.
Traumele trăite de femei le afectează şi activităţile banale, arată doctorul Garovoy, care povesteşte cazul unei paciente care a lucrat la morgă: „De câte ori alerga, în loc de chipurile trecătorilor, vedea feţele celor căzuţi la datorie”.
În prezent, 1,8 milioane de femei sunt veterane de război. 15% dintre ele au fost agresate sexual de un coleg cel puţin o dată, conform unui studiu publicat în American Journal of Public Health, în 2010.
„Nu vorbim numai despre duşmanul din afară, ci şi despre cel dinăuntru”, explică doctorul Samina Iqbal, de la centrul de recuperare din Palo Alto.
„Mă simţeam ca o halcă de carne într-o piaţă. M-am ras în cap tocmai ca să nu ies în evidenţă, dar a fost la fel de rău. Voiam ca bărbaţii, colegii mei, să mă perceapă drept cea care le păzea spatele, nu ca pe o femeie”, explică şi Yolanda Jones, specialistă în logistică, care ajunsese să meargă la duş numai cu o colegă, pentru a nu fi hărţuită.
Deşi comandanta în rezervă Jo Rusin este optimistă, spunând că femeile au demonstrat că pot lupta în război la fel de bine ca un bărbat, Jones spune că armata americană mai are multe de îmbunătăţit: „Avem o contribuţie majoră în războaie, iar meritele noastre nu au fost recunoscute până acum„.
