Teama de un război civil în Libia este pe cale de a se adeveri. Bătălia pentru Ras Lanuf, un port important pentru exportul de petrol, este în toi, atât forţele guvernamentale, cât şi rebelii asumându-şi, pe rând, controlul asupra oraşului.
Din oră în oră, atât regimul lui Gaddafi, cât şi opozanţii săi comunică presei o nouă victorie; mii de susţinători ai dictatorului nord-african au sărbătorit duminică dimineaţă, la Tripoli, recucerirea oraşelor Ras Lanuf, Al Zawiya, Misrata şi Tobruk. Conţinutul de adevăr al ştirii oficiale care anunţa aceste succese pare să fie însă infim. La cartierul general al rebelilor din Benghazi, nimeni nu acordă mare atenţie comunicatelor guvernamentale, socotite pură propagandă; atât Tobruk, cât şi Ras Lanuf sunt, conform corespondenţilor de presă aflaţi la faţa locului, în continuare în mâinile rebelilor, iar localnicii din Al Zawiya şi Misrata afirmă, de asemenea, că oraşele lor sunt controlate de către forţele anti-guvernamentale.
Deşi trupele lui Gaddafi au început diverse ofensive în mai multe regiuni, folosind nu numai tancuri şi artilerie grea, dar şi aviaţia în unele oraşe, se pare că nu au reuşit să recucerească poziţiile pierdute. De altfel, dezertările din armata regulară continuă, generalul Abdul Fattah Younis, un fost aliat de nădejde al lui Gaddafi, cerând unităţilor din subordinea sa să se alăture insurgenţilor. De asemenea, se presupune că circa 30 de ofiţeri de aviaţie care au refuzat să ordone unităţilor din comanda lor să bombardeze populaţia au fost executaţi.
Comando SAS, deţinut la Benghazi
Situaţia în Libia este cât se poate de încâlcită – mai ales pentru observatorii europeni. Astfel, în estul ţării, nouă britanici au fost deţinuţi de către rebeli. Unul dintre ei este un diplomat însărcinat cu stabilirea unui prim contact între guvernul britanic şi forţele opoziţionale, iar ceilalţi, membri ai unui comando al armatei britanice, însărcinaţi cu paza diplomatului. În Marea Britanie se speculează că această arestare ar putea avea ca scop recunoaşterea diplomatică a rebelilor de către statele europene.
Totodată, prezenţa unor soldaţi britanici în haine civile, dar înarmaţi, pe teritoriul Libiei se poate dovedi nefastă pentru forţele de opoziţie, acestea temându-se că Gaddafi ar putea folosi acest incident ca dovadă a unui presupus complot european împotriva sa. Opţiunea impunerii unei zone de interzicere aeriane este în continuare discutată atât de către Liga Arabă, cât şi de către guvernele Marii Britanii şi Franţei; Consiliul Naţional al rebelilor din Benghazi a cerut comunităţii internaţionale introducerea unei astfel de zone, cerând, totodată, să nu se trimită sub nici o formă trupe terestre.
Gaddafi vede terorişti
Într-un interviu acordat săptămânalului francez Le Journal de Dimanche, Gaddafi a repetat că forţele sale au situaţia sub control şi că revolta populară este, de fapt, condusă de Al Qaeda, care încearcă să îşi extindă influenţa în lumea arabă. „Mă mir că nimeni nu înţelege că eu duc un război împotriva terorismului”, a spus conducătorul nord-african, adăugând că „serviciile noastre secrete au ajutat mult Europa în ultimii ani, de ce nu suntem şi noi ajutaţi la rândul nostru?”.
De asemenea, Gaddafi a avertizat Europa că, dacă nu îl va susţine, în întreaga Africă de Nord va avea loc „un jihad islamic”, care duce la „o criză mondială şi o catastrofă pentru întreaga lume”. Însă puţină lume mai este dispusă să dea crezare „adevărurilor” lui Gaddafi.
Preţul petrolului continuă să crească
Criza din Libia afectează în continuare preţul petrolului, acesta atingând la bursa din New York cel mai înalt preţ din ultimii doi ani. Libia produce 1,6 milioane de barili pe zi, aşadar circa 2% din petrolul aflat pe piaţa mondială, însă în ultimele zile producţia s-a redus la jumătate. Conform experţilor, este posibil ca această criză să continue pentru încă câteva luni.
