Deşi în Iowa, un stat din zona Midwest, numită uneori şi „inima Americii”, primele întruniri ale unor activişti politici au avut loc în 1840, acestea au jucat un rol nesemnificativ până în 1972, când au ajuns, brusc, în atenţia întregii naţiuni – după ce democraţii din stat au mutat alegerile primare ale partidului la începutul lunii ianuarie. Patru ani mai târziu a urmat şi Partidul Republican, iar votul din Iowa a devenit, astfel, unul dintre cele mai importante din Statele Unite: pentru orice candidat, o victorie în Iowa, sau chiar şi un rezultat peste aşteptări, înseamnă o expunere mai mare în media – şi adeseori noi donatori pentru campania electorală.
Romney, lipsit de sclipire
În acest an, şapte candidaţi se luptă pentru nominalizarea partidului republican – dar dintre aceştia, numai trei au, conform celor mai recente sondaje, şanse reale să câştige importantul vot din Iowa. Cel mai bine cotat
este Mitt Romney, fostul guvernator din Massachussets. Un om de afaceri de succes şi întemeietorul fondului de investiţii Bain Capital, Romney este considerat de mulţi drept singurul candidat republican care l-ar putea învinge pe Barack Obama. Spre deosebire de adversarii săi, descrişi de cotidianul britanic The Telegraph drept „imprevizibili, predispuşi la erori şi prost organizaţi”, Romney a oferit până acum o performanţă constantă şi fără greşeli – iar campania sa a beneficiat de donaţii substanţiale, obţinute cu ajutorul legăturilor pe care candidatul le are cu sectorul financiar american.
Însă şi Romney are punctele sale slabe; unul, şi poate cel mai important, dintre ele, este personalitatea sa lipsită de strălucire. După cum relatează The Telegraph, până şi susţinătorilor săi folosesc mai curând cuvinte ca „solid” şi „profesionist” pentru a îl descrie – „un fel politicos de a spune că este mai curând plictisitor”, notează cotidianul britanic. Totodată, Romney este considerat de către aripa conservatoare a partidului drept un liberal ascuns şi lipsit de convingeri; conform siteului CNN.com, Romney este perceput până şi de către republicani drept o persoană care îşi schimbă punctele de vedere pentru a obţine un câştig politic – mulţi comentatori politici reproşându-i criticile dure la adresa reformei sistemului de asigurări de sănătate introdusă de preşedintele Barack Obama, care era foarte asemănătoare cu reformele introduse de Romney însuşi în Massachussets.
Paul şi Santorum, cei doi radicali
Faptul că Romney este perceput drept candidatul republican cu cele mai mari şanse să îl învingă pe Obama spune multe despre adversarii săi din propriul partid. În cel mai recent sondaj din Iowa, realizat la finele săptămânii trecute de cotidianul Des Moines Register, Romney conduce cu 24%, fiind urmat îndeaproape de Ron Paul, cu 22% şi Rick Santorum, cu 15%.
Ron Paul este probabil candidatul cel mai radical, dar şi cel mai lipsit de şanse. Congressmanul texan în vârstă de 76 de ani este un libertarian care vrea să îngrădească pe cât de mult posibil influenţa statului, precum şi acţiunile acestuia în afara propriilor graniţe. Retragerea din ONU şi NATO, desfiinţarea Băncii Federale, eliminarea agenţiilor guvernamentale şi reducerea impozitelor – acestea sunt numai câteva din propunerile lui Paul care s-au bucurat de un mare succes în rândurile membrilor mişcării populiste Tea Party.
Rick Santorum, pe de altă parte, este reprezentantul perfect al extremei drepte: fostul senator din Pennsylvania se opune căsătoriilor între parteneri de acelaşi sex şi avorturilor, a cerut desfiinţarea impozitelor pentru marile corporaţii şi a promis că va bombarda facilităţile nucleare iraniene în cazul în care va deveni preşedinte. Deşi poziţiile sale i-au adus mulţi simpatizanţi în rândurile alegătorilor religioşi, este puţin probabil ca el să devină candidatul republicanilor, conştienţi că victoria în alegeri nu se poate obţine fără voturile alegătorilor independenţi, acordate de obicei candidatului cel mai moderat.
Dintre ceilalţi patru candidaţi, doar Newt Gingrich, fostul preşedinte al Camerei Reprezentanţilor, pare în acest moment să mai aibă şansa de a rămâne în grupul de vârf – dacă va reuşi să îşi revină după căderea suferită în sondajele de opinie în luna decembrie. Dacă la începutul lunii, Gingrich se afla pe primul loc, în numai câteva săptămâni a ajuns pe poziţia a patra.
În cele din urmă, poate că cea mai bună descriere a grupului de candidaţi a fost oferită de către pastorul evanghelic Jeff Mullen; acesta a declarat cotidianului The New York Times că „nu există candidatul perfect. Întrebarea este, cu defectele căruia dintre cei şapte vom putea trăi cel mai uşor”.
