După luni de anchetă şi supraveghere şi câteva ore de reflecţie, preşedintele Barack Obama a spus doar un singur cuvânt care avea să însemne moartea lui Osama bin Laden: „Mergem”, scrie Mediafax.
Astfel a fost dat startul operaţiunii Geronimo, care avea să conducă la eliminarea inamicului public numărul unu în Statele Unite, în vila sa scumpă din Abbottabad, oraş de garnizoană situat la 80 de kilometri de capitala pakistaneză, Islamabad, potrivit declaraţiilor unor oficiali din administraţie, toate făcute sub protecţia anonimatului.
Ben Laden a dispărut de pe „ecranele radarelor” în 2001, în Munţii Tora Bora, în estul Afganistanului. Numeroşi analişti îl credeau îngropat în ascunzătorile îndepărtate din zonele tribale din vestul Pakistanului, la frontiera cu Afganistanul, dominate de aliaţii săi.
Informaţii smulse prin interogarea suspecţilor – administraţia George W. Bush a autorizat torturarea deţinuţilor -, au permis să se ajungă la unul dintre mesagerii săi, una dintre foarte rarele persoane în contact direct cu liderul reţelei teroriste Al-Qaida.
Potrivit New York Times, agenţi pakistanezi care lucrează pentru Agenţia Centrală americană de Informaţii (CIA) l-au reperat în iulie pe acest mesager, la Peshawar, cel mai important oraş din nord-vestul Pakistanului, regiune care a servit întotdeauna ca bază în spatele frontului pentru afganii refugiaţi în această ţară.
Iar după săptămâni de filaj, el a sfârşit prin a-i duce pe spionii americani la luxoasa reşedinţă din Abbottabad.
„Am dat de această reşedinţă şi i-am acordat o mare atenţie, pentru că, rapid, a devenit clar că cel care locuia în ea încerca să fie discret şi lua multe măsuri de securitate”, a declarat un oficial.
„Osama ben Laden şi familia sa ocupau al doilea şi al treilea etaj al clădirii principale”, a continuat el.
Nu exista telefon şi nici internet în această locuinţă fortificată, ai cărei locuitori împingeau măsurile de precauţie până la arderea gunoiului în incintă.
Alt indiciu, care a sporit suspiciunile asupra mesagerului lui bin Laden, ocupantul oficial al reşedinţei, împreună cu fratele său, este că „aveau o casă de un milion de dolari şi nicio sursă cunoscută de venit”, a declarat un oficial.
„Ştiam de existenţa acestei reşedinţe, îi cunoaştem unii dintre ocupanţi, ştiam că sunt asociaţi cu ben Laden şi că trăiesc într-un mod excepţional”, a rezumat un alt oficial.
„Dacă se analizează dosarul, logica este că înăuntru se afla un terorist de mare valoare, iar bin Laden era singura persoană care corespundea acestui profil”, a continuat sursa.
Dar nimeni nu a fost sigur că Osama bin Laden este cel doborât, până când membrii trupelor SEAL, comandouri de elită a Marinei americane, au transmis mesajul „Geronomi – Ennemy killed in action” (inamic ucis în luptă).
În luna martie, preşedintele Obama era suficient de convins de interesul pe care-l prezintă această pistă pentru a ordona pregătiri militare.
În aprilie, i-au fost prezentate trei opţiuni: trimiterea unui comando american pentru capturarea sau uciderea suspectului, o lovitură aeriană „chirurgicală” sau aşteptarea de informaţii suplimentare.
Înconjurat de o mică echipă de consilieri şi în cel mai mare secret, preşedintele a evaluat posibilităţile. Consilierii au pledat împotriva raidului aerian, din cauza riscului de a produce victime civile şi, poate, în special, din cauza riscului de a nu-l putea identifica pe Osama bin Laden cu certitudine.
Operaţiunea de comando ar fi permis asigurarea cu privire la ţintă şi, eventual, colectarea de probe, dar ar fi dus la expunerea unui risc de confruntare cu forţele pakistaneze, care nu erau informate în mod oficial despre raid, sau la un posibil fiasco, ca în 1980, în încercarea de a elibera ostatici de la Ambasada americană din Teheran, sau în 1993, la acel „Black hawk down” din Mogadishu.
Vineri, 29 aprilie, Barack Obama pleacă să viziteze statul Alabama, devastat de tornade. Înainte de a urca la bordul Marine One, elicopterul care îl aşteaptă pe peluza preşedinţiei, le spune consilierilor săi: „Mergem”.
