» Grupul Interguvernamental pentru Schimbarile Climaterice (IPCC) aflat sub egida ONU a recunoscut ca una dintre previziunle sale din raportul care, in 2007, i-a adus Nobelul pentru Pace, este "o regretabila eroare". IPCC sustinea ca ghetarii din Himalaya se vor topi pana in 2035. Informatia, prezentata ca o certitudine stiintifica, era de fapt preluata dintr-o revista.
In 2007, in cel de-al patru-lea sau raport, care i-a adus Premiul Nobel pentru Pace, IPCC a estimat ca ghetarii din Himalaya se topesc mai repede decat in alte parti ale lumii si ca "ar putea disparea pana in 2035 sau chiar inainte" de acest an.
Considerata la momentul respectiv o concluzie stiintifica fundamentata, informatia a generat un val de ingrijorari in India si China, tari in care, in bazinele hidrografice create de topirea ciclica a ghetarilor din Himalaya, traieste o populatie echivalenta cu o sesime din toti locuitorii planetei. Dupa primele analize, ministrul indian al Mediului, Jairam Ramesh, a contestat afirmatiile expertilor ONU, subliniind ca nu exista "nici o dovada concludenta stiintific" care sa ateste o topire accelerata a ghetarilor din cel mai inalt lant muntos al lumii.
Sambata, dupa doi ani de controversa, cotidianul britanic Sunday Times a dezvaluit ca anul 2035 a fost vehiculat in premiera in timpul unui interviu acordat de un cercetator indian revistei New Scientist, in anul 1999. Calificata chiar de autorul ei – glaciologul Syed Hasnain – drept o apreciere personala si nicidecum o concluzie stiintifica, afirmatia privind anul 2035 a fost folosita ulterior si de organizatia ecologista World Wide Fund for Nature (WWF).
Cum a ajuns de aici in raportul premiat cu Nobel al IPCC? seful grupului de experti, indianul Rajendra Pachauri, a explicat ca "regretabila eroare" a fost generata de nerespectarea procedurilor stabilite pentru verificarea si certificarea informatiilor stiintifice incluse in rapoartele organizatiei. si asta, cu toate ca documentul are valoare de reper in intreaga lume pentru evaluarea incalzirii climatice si a consecintelor sale.
In aceeasi interventie publica, venita dupa dezvaluirile din Sunday Times, Pachauri a tinut sa sublinieze ca posibilitatea unor noi greseli continute in raport este "minima, chiar inexistenta".
Cu toate acestea, acelasi ziar subliniase inca o informatie indoielnica din raportul IPCC pe 2007. Documentul includea, din nou, ca o certitudine stiintifica, afirmatia ca incalzirea globala se afla la originea cresterii pierderilor materiale sau umane generate de fenomene meteorologice tot mai intense, precum uraganele, furtunile violente si indundatiile. In realitate, afirmatia suna exact invers si provenea dintr-un studiu neterminat al unui expert recunoscut in evaluarea impactului catastrofelor naturale, britanicul Robert Muir-Wood.
In 2008, cand si-a finalizat cercetarile, Muir-Wood concluziona ca "nu exista dovezi suficiente pentru a vorbi de o relatie intre cresterea temperaturilor si pierderile provocate de catastrofe". Raportul IPCC era insa deja publicat, iar Nobelul pentru Pace pe 2007, decernat.
Climagate
Scandalul generat de afirmatiile fara acoperire din raportul IPCC nu este primul episod controversat in ceea ce priveste fenomenul incalzirii globale si cercetarea lui. In noiembrie anul trecut, persoane inca neidentificate au publicat o selectie de e-mail-uri interceptate ilegal din serverele Universitatii East Anglia, care, in viziunea scepticilor, ar fi demonstrat ca informatiile si intreaga cercetare privind incalzirea globala ar fi fost cosmetizate pentru a parea mult mai ingrijoratoare de catre o cabala a oamenilor de stiinta. Aparitia publica a corespondentei interceptate, dar si continutul sau neclar au fost considerate la momentul respectiv o tentativa de influentare a Conferintei ONU de la Copenhaga. Cu sau fara aportul hackerilor, la Copenhaga liderii lumii nu au reusit sa ajunga la un acord pentru reducerea emisiilor umane care incalzesc Terra.
