De obicei, perioada de dinaintea Crăciunului este una în care duşmăniile sunt îngropate, temporar. Armistiţiile au rolul de a oferi protagoniştilor răgazul de a-şi trage sufletul şi de a-şi petrece sărbătorile de iarnă în linişte. Obiceiul este unul vechi. În Antichitate, astfel de armistiţii erau încheiate pe durata Jocurilor Olimpice, în vechea Grecie. În Evul Mediu, de asemenea, perioada sărbătorilor de iarnă era una a păcii.
Sunt cunoscute multe cazuri în care principii creştini din Europa încheiau armistiţii cu Imperiul Otoman, iar ostilităţile erau reluate doar primăvara. Principii creştini aveau, astfel, ocazia să îşi petreacă sărbătorile în linişte, iar otomanii, care proveneau dintr-o zonă caldă, evitau campaniile de iarnă, care, uneori, se terminau în adevărate dezastre militare pentru ei, cum a fost cazul bătăliei de la Podul Înalt, câştigată de Ştefan cel Mare. De trei ani, însă, la români, această perioadă este cea a confruntărilor. În 2007, am avut alegerile europarlamentare, în 2008 cele parlamentare şi în 2009 am avut alegerile prezidenţiale, toate înghesuite în lunile noiembrie-decembrie. Poate că a venit vremea ca în 2010 să încheiem armistiţiile necesare pentru a petrece Crăciunul în pace.