O echipă a Universităţii „Ovidius” din Constanţa a realizat, printr-un program de modelare 3D, un film care imaginează cetatea Tomis în perioada sa romană.
Scopul iniţial al proiectului a fost crearea suprafeţei cu mozaic, din zona Poarta 1, despre care se ştie că se afla pe terasa unui edificiu comercial, realizat de romani în sec. III-IV d. Hr. Au fost gândite elementele de textură specifice mozaicului, cu acele caracteristici care fac diferenţa dintre o suprafaţă plană şi o suprafaţă cu rogozităţi. Spaţiul a fost, apoi, populat cu personaje din epocă – hamali, negustori, soldaţi, fiecare cu rolul său, bine stabilit. Pas cu pas, a fost redată, prin imagini şi sunete, atmosfera cetăţii de la ţărmul Pontului Euxin, un loc propice schimbului de mărfuri şi depozitării acestora în cămările edificiului cu mozaic.
Cum au fost recreate camerele
Studenţii informaticieni implicaţi în proiect, coordonaţi de conf. dr. Mircea Dorin Popovici, au colaborat cu specialişti ai Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa pentru culegerea informaţiilor istorice şi arheologice despre clădiri, obiecte, oameni. „Am inventat nivelul zero, de la partea de cheu, care se presupune că ar fi fost la nivelul mării. Sunt tot 11 camere, conţinutul camerelor diferă pentru că am bănuit că nu aveau toţi aceleaşi mărfuri în cămări şi nici nu puteai să pui şi arme şi grâne şi uleiuri în aceeaşi cămară. Într-o cămară am pus arme, ustensile de navigaţie, fierării etc , în alta avem cereale, în alta ţesături etc. Am bănuit că primul nivel ar fi fost destinat în principal depozitării mărfurilor care se descărcau de pe nave. La nivelul superior ar fi fost un prim spaţiu de piaţetă, cu primii intermediari care vindeau marfa celor care erau pe nivelul superior, iar mai sus, în partea cu mozaic ar fi fost partea aristocratică care controla toate tranzacţiile de la distanţă” , ne-a spus conf. dr. Mircea Dorin Popovici.
Imaginaţia, un rol important
Ulterior, informaticienii au completat tabloul cetăţii cu modelul geometric al peninsulei, o nouă etapă a proiectului. Au urmat casele, câteva basilici şi trasarea virtuală a zidului roman de incintă. „Casele le-am imaginat uitându-ne în alte jocuri care tratau perioade romane din istorie şi am zis că s-ar putea să fi fost cam la fel. După ce am pus vreo 3000 de case pe pământ, am trasat nişte reţele de drumuri oarecum respectând marile alei: Mircea, Tomis, Ştefan cel Mare. Trebuia să ne referim şi la zidul de incintă al cetăţii. Am plecat de la elementele care se văd, nişte ruine pe lângă Ibis, ruinele care sunt vizibile pe lângă parcul Primăriei, şi cam atât. În rest, ne-am imaginat cam cum ar fi fost. Ne-am gândit cam unde ar fi fost alte turnuri de veghe sau de acces astfel încât să se asigure oarecum o vizibilitate maximă a soldaţilor care păzesc cetatea”, a completat dascălul.
Obositor, dar fascinant
Studenţii care au lucrat la proiect se declară mulţumiţi de ceea ce au realizat. Drumul până la finalizarea produsului informatic a fost obositor, dar fascinant în acelaşi timp. Tinerii au studiat nenumărate imagini, au fost la faţa locului pentru a observa detalii importante, pentru a face măsurători cu rigla şi pentru a realiza poze comparative.
„Au fost multe lucruri de care m-am ocupat la început. A trebuit să mă documentez vizavi de proiect. Nu ştiam prea mare lucru despre ce înseamnă Tomis, eu venind din Sibiu. Partenerii de la muzeu ne-au adus documente şi am început pentru o perioadă destul de lungă să citesc, să înţeleg ce se întâmpla în vremea respectivă. În paralel, după ce mai citeam, a trebuit să modelez obiectele după datele istorice. A fost foarte frumos să văd cum dau viaţă, cum se populează spaţiul”, a precizat Ciprian Ilie, în prezent masterand la informatică didactică. „Scopul meu a fost să îmbunătăţesc aspectul mediului şi să ajut la simplificarea modelelor 3D. Am îmbunătăţit aspectul prin texturi. Am simulat o textură de cărămidă după care ne-am gândit cum să simulăîm condiţiile de iluminat în mediu. Am lucrat şi la case. Vreo trei luni de zile am lucrat zi şi noapte la proiect. M-am simţit mulţumit de ceea ce am făcut”, a menţionat Victor Rizea.
Sunete, culori şi mişcări
Un rol important în proiect l-a avut şi Mihai Polceanu: „Nici nu mai ştiu cum am intrat în proiect. Era nevoie de un programator. Spre final am încercat să recreez comportamentul oamenilor. Am făcut şi o reţea de drumuri. Apoi am gândit un sistem de roluri şi am programat animaţia”. Alexandru Dincă a creat mişcări şi sunete. „Cu ajutorul tehnologiei, am reuşit să redăm mişcările noastre reale în oamenii din mozaic. A fost un proces foarte lung şi extrem de greoi, cel puţin şase luni să facem nişte mişcări de bază, dar am reuşit. Spre final, m-am ocupat de sunetele din mediu. Şi am încercat să reprezentăm cât mai bine sunetele ce puteau fi percepute acolo, valurile, păsările, le-am reprezentat şi pe acestea 3D”, a spus el. De asemenea, contribuţia Verei a fost esenţială. „Am început să contribui la acest proiect din anul III de facultate şi l-am ajutat pe Ciprian să îmbrace oamenii în culoare, pentru că la început erau albi, apoi au început să aibă haine, coafuri”, a completat Vera Hramco.
Accesibil publicului
În prezent proiectul este încheiat. Dorinţa realizatorilor este ca filmul cetăţii Tomis să fie accesibil pentru publicul larg. Pentru acest lucru se va mai lucra la aplicaţie, pentru ca aceasta să poată rula pe un calculator normal. În plus, pentru turiştii care vin la muzeul de istorie este în lucru un film pe care ei îl vor putea viziona.
