Vechile cetăţi sunt atracţii care stârnesc interesul turiştilor.
Turiştii vin în judeţul Arad, într-un tur al cetăţilor. Cetatea de la Şiria, cea de la Şoimoş sau Ineu sunt adevărate atracţii. Însă, toate cele trei au nevoie de bani pentru a fi reabilitate. Primarii acestor localităţi au fost mai puţin preocupaţi de obţinerea unor fonduri europene, cu care cetăţile ar fi fost complet refăcute şi ar fi adus mai mulţi turişti în zonă. Edilii au omis că turismul poate aduce banii de care au atâta nevoie localităţile pe care le conduc.
Cetatea Şiria, locul predării trupelor revoluţionare maghiare de la 1848
Cetatea Şiriei apare menţionată documentar în 1331, când Regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, a donat cetatea, împreună cu alte sate, printre care şi Şiria, lui Desideriu Szechy. Dar actul de naştere al cetăţii este situat de istorici cu aproape un veac înainte, după invazia tătară de la 1241. Cea mai importantă fază de dezvoltare a cetăţii a fost sub Iancu de Hunedoara, regent al Ungariei, care a transformat cetatea Şiria într-un important bastion militar. Sub Matia Corvin, regele român al Ungariei, Şiria a devenit un puternic centru de pregătire militară pentru trupele trimise să lupte împotriva armatelor otomane. Cetatea a ajuns apoi în stăpânirea familiei Bathory, de unde a fost scoasă pentru scurt timp de oastea răsculată a ţăranilor lui Gheorghe Doja.
În 1566, cetatea Şiriei a fost cucerită de turci, care au stăpânit-o până în 1693. Pentru scurte perioade, cetatea a fost teatrul unor lupte grele între turci şi haiduci, în mâna cărora a căzut de mai multe ori. În 1693, după înfrângerea turcilor în faţa Vienei, Şiria a fost cucerită de trupele austriece. Pentru scurt timp, cetatea a devenit garnizoana unei unităţi de cavalerie austriacă, apoi, după 1700, a fost abandonată. La 1784, în timpul răscoalei conduse de Horia, Cloşca şi Crişan, cetatea, ajunsă loc de refugiu pentru ţăranii răsculaţi, a fost bombardată cu artileria grea de armata austriacă. Tunurile aduse din cetatea Aradului au contribuit la distrugerea cetăţii. Un moment important este legat de anul 1849, când trupele revoluţionare maghiare s-au predat la Şiria, în 13 august, armatei ţariste comandate de generalul conte Paskiewitsch. La 1919, cetatea Şiriei a fost bombardată de un tren blindat al armatei comuniste maghiare, care credea că în cetate s-ar ascunde unităţi ale armatei române. Bombardamentul a adus stricăciuni mari cetăţii. După 1990, autorităţile au căutat soluţii pentru reabilitarea cetăţii de la Şiria, dar nu s-au găsit fondurile necesare.
Cetatea care veghează DN 7
Cetatea Şoimoş este o altă atracţie. Cetatea se înalţă deasupra DN 7, Nădlac-Deva, chiar la ieşirea din oraşul Lipova. Mulţi turişti văd cetatea din maşină, opresc şi urcă dealul.
Numele cetăţii Şoimoş provine din cuvântul şoim şi derivă de la activitatea care a făcut-o celebră în Evul Mediu: creşterea şoimilor de vânătoare. Cetatea a fost construită către sfârşitul secolului al XIII-lea de către o familie nobiliară. Rolul ei s-a manifestat deja în conjunctura în care s-a derulat mişcarea centrifugă a Transilvaniei şi a vestului Ungariei, sub autoritatea voievodului Ladislau Kan. În timp, a devenit Cetate regală, apoi a fost modernizată de către arhitecţi italieni, a fost asediată de răsculaţii lui Gheorghe Doja, apoi a fost ocupată de turci şi cucerită de trupele austriece, care au părăsit-o şi au ordonat demolarea ei. Acum, Cetatea are două incinte concentrice la care se adaugă fortificaţiile exterioare, destul de bine conservate.
Cetatea Ineului, locul pe unde a trecut Mihai Viteazul
Cetatea Ineului este situată chiar în centrul oraşului. Nu a mai fost de mult timp restaurată, dar atrage turiştii care vin la Ineu să vadă fortăreaţa prin care a trecut Mihai Viteazul.
„Prima atestare documentară a cetăţii Ineului, ridicată în centrul unui cnezat românesc a fost în anul 1295. Aproape un secol mai târziu, familia Losonczi a primit moşia Ineu şi a început construcţia unei noi cetăţi”, spun istoricii. În 1472 este prima atestare documentară a unui castelan la Ineu, dar în 1554 cetatea a devenit centru de sangeac otoman.
În 1595, armatele ardelene au căutat să recucerească Câmpia Aradului, iar în 22 octombrie 1595 garnizoana otomană de la Ineu a fost silită să capituleze. Cetatea a ajuns în stăpânirea lui Mihai Viteazul, care a trecut prin această cetate în drum spre Praga pentru a duce tratative cu împăratul astriac Rudolf I.
Legenda spune că Mihai Viteazul ar fi poposit în Cetate şi s-ar fi odihnit sub un copac uriaş. Cetatea a avut nevoie de lucrări de consolidare şi chiar de modernizare, deoarece turcii au distrus-o parţial. În perioada 1645-1655, cetatea a fost reconstruită după planurile lui Gabriel Haller, care a studiat arhitectura militară în Italia şi a adoptat soluţii originale adecvate stilului Renaşterii târzii.
Cetate în părăsire
În 1691, armata austriacă a pus stăpânire pe cetate, dar nu a distrus-o. Apoi, cetatea a rămas în părăsire, astfel că a fost restaurată prima oară în 1870. Ineul a devenit un important centru economic, politic şi cultural. Ultima restaurare a Cetăţii Ineului a avut loc în anii 1975-1976. Acum, autorităţile caută soluţii pentru o nouă reabilitare a cetăţii din Ineu.
