– Vechea cetate isi are originile in epoca romana.
– Dejul a fost tot timpul unul dintre bastioanele de aparare a Transilvaniei impotriva invaziilor din nord-vest.
Valea manoasa a Somesului Mic intalneste apele bogate ale Somesului Mare pe o campie strajuita de dealuri impadurite, semete aidoma muntilor. Pe acea campie se inalta cetatea Dejului, odinioara unul dintre cele mai importante puncte strategice din Transilvania de Nord. Orasul s-a dezvoltat, de-a lungul istoriei, datorita importantei sale militare, datorita faptului ca aici se intalneau drumului negutatorilor din Cluj, Bistrita, Baia Mare si Satu Mare si datorita importantelor resurse de sare din subsol. Chiar langa Dej se afla vechea localitate Ocna Dej, azi un cartier al orasului.
Aici, se afla una dintre cele mai importante mine de sare, care a devenit si un important punct turistic din doua motive. Primul este calitatea aerului din mina de sare, folosit pentru tratarea diferitelor boli respiratorii. Al doilea motiv este faptul ca in subteran a fost amenajata o capela ecumenica, ce atrage mii de vizitatori, fascinati de stralucirea nepamanteasca a vitraliilor amenajate in fata unor puternice surse de lumina artificiala, dar si incantati de posibilitatea de a face sport pe terenurile subterane, amenajate in caverna de sare.
Intre Dealul Florilor si Sfantul Petru
Vechiul oras transilvanean se intinde pe cinci coline. Este vorba de Dealul Florilor, de Dealul Sfantului Petru, de Cic, de Iglisiu si de Rompas. Exista dovezi arheologice ca bogatele resurse de sare erau exploatate de pe vremea dacilor, iar in perioada romana, castrul construit la Caseiu, in nordul actualului judet Cluj, avea rolul de a proteja tocmai exploatarea de sare. De la Dej, bulgarii de sare erau incarcati pe plutele care coborau pe Somes, prin nordul Daciei Porolossensis, si ajungeau in provincia Pannonia, unde avea loc un infloritor comert cu sarea din Dacia. Prima mentiune documentara a orasului a fost facuta in 1061, pe vremea cruciadelor. Documentele scrise in limba latina mentioneaza asezarea sub numele de Dees.
Asezarea civila s-a dezvoltat nestingherita pana in anul 1214, cand a inceput construirea primei cetati medievale. Lucrarile la fortificatie s-au incheiat in anul 1235. Insa dejenii au avut parte de pace doar pana in anul 1241, cand orasul a fost devastat in urma marii invazii mongole.
Cu greu, dupa retragerea hoardelor mongole, orasul a inceput sa isi revina, tot datorita bogatiilor acumulate din comertul cu sare. Dejul a devenit capitala comitatului Solnoc-Dabaca. Acesta ingloba o mare parte a teritoriului vechiului voievodat al lui Gelu, care isi avea resedinta la o distanta de doar cateva zeci de kilometri de Dej, la Dabaca, acolo unde se afla si o importanta fortificatie din Evul Mediu, azi in ruina. Dincolo de faptul ca Dejul se afla la intretaierea unor importante drumuri terestre, orasul a investit si in transportul pe apa.
Documentele istorice atesta faptul ca, al inceputul secolului al XVIII-lea, o data cu intrarea Transilvaniei sub stapanirea Imperiului Austriac, orasul a construit un mic port. Aici, erau adapostite ambarcatiunile care urcau si coborau pe rau in scopuri comerciale. Marfa cea mai tranzactionata ramasese sarea, dar la Dej erau aduse si incarcate produse manufacturate de mesterii sasi din Bistrita sau din Cluj, precum si produse alimentare de pe cele doua vai ale Somesului. Inclusiv celebra palinca produsa in Bistrita era tranzactionata in Dej, la fel ca si butoaiele cu vin aduse din podgoriile de pe valea mai calda a Muresului. Pe Somes si pe Tisa, marfurile din Dej ajungeau la Satu Mare, de unde o parte plecau catre Galitia si catre sudul Poloniei. Alte marfuri ajungeau in Ungaria de Nord sau in Austria, pe drumurile de uscat si pe apa.
Dejul devine oras romanesc
In decursul Evului Mediu, Dejul a fost unul dintre putinele orase din Transilvania locuite predominant de maghiari, spre deosebire de celelalte cetati, intemeiate de sasi. Faptul ca Dejul era locuit de maghiari a insemnat un mare dezavantaj pentru oras. Astfel, Dejul nu a facut niciodata parte din aliante comerciale sau administrative, de genul Universitas Saxonorum, organizatia care reunea cele sapte orase sasesti din Transilvania si care a insemnat un instrument foarte eficient pentru apararea intereselor oraselor germane. Dejul a ajuns, dupa anul 1918, sub administratie romaneasca. Intre 1920 si 1940, orasul a devenit capitala judetului Somes, iar in cele doua decenii a cunoscut o dezvoltare accelerata. In anul 1940, cand Transilvania de Nord a fost ocupata de Ungaria horthysta, Dejul a fost alipit judetului Cluj.
Orasul are numeroase obiective turistice. Aici se afla minele de sare de la Ocna Dej si baile sarate din apropierea stadionului de fotbal. Valea Somesului este invadata de pescari, in timpul sezonului cald, iar dealurile impadurite atrag numerosi excursionisti. Ca o curiozitate, la Dej functioneaza o capitanie portuara, care are in jurisdictie toate apele navigabile din Transilvania. In orasul vechi, se inalta Biserica Sfantul stefan, fosta romano-catolica, azi reformata. Lucrarile la biserica au inceput chiar in anul caderii Constantinopolelui, 1453, si s-au incheiat aproape o suta de ani mai tarziu, in anul 1536. Biserica are un turn de piatra inalt de 72 de metri. In oras, se afla si biserica si manastirea franciscana Sfantul Anton de Padova, unul dintre cele mai frumoase monumente ale Contrareformei catolice din Transilvania.
Un alt monument este biserica ortodoxa Sfantul Gheorghe, din anul 1776, precum si biserica greco-catolica "Adormirea Preacuratei Fecioare Maria", construita de romanii uniti in anul 1895, dar care a fost ocupata de ortodocsi in anul 1948 si care refuza sa o restituie proprietarilor de drept.
In oras se afla si cladirea fostei Primarii, precum si casele memoriale Alexandru Vaida-Voievod si Teodor Mihaly. In apropierea orasului se mai afla castrul roman de la Caseiu ori ruinele vechiului castel Cornis din Manastirea.
