Emile, eu sunt! Poti vorbi? Cum cine e? Un cetatean… Ce voiam sa zic, mi-am facut cererea aia, pentru panourile publicitare in centrul Clujului, alea pentru care nu s-a mai facut licitatie niciodata! Si ma gandeam, poate pot sa-ti trimit prin SMS unde sa semnezi pentru aprobare! Se poate? Merci, esti supersimpatic, ma bucur ca te-am votat!
Marius, tu esti? Imi trebuie, mai, niste teren. Ieftin. M-am gandit ca langa “Selgros”, da’ e bine unde zici tu ca ai. Iti dau publicitate. Stai, te si consiliez daca vrei, sa nu scrie astia din presa urat de tine. Sunt niste neseriosi, da’ te protejez eu!
Daniele, salut! Da’ ce faci, hei? Ma, uite de ce te-am sunat, poate pui tu o vorba buna la Primarie, imi trebuie si mie un certificat de proprietate si nu m-as duce io, adica e de asteptat mult, ma intelegi?! Si mai e ceva, ma, prietene, ma tot deranjeaza unu’ ca il atac in ziar, poate il linistesti tu, ma! Esti adevarat, stiam eu ca ma pot baza pe tine!
Stefane, hai ca ma grabesc! Cu bugetul tau de publicitate, ma gandeam asa… Poate mi-l dai mie pe anul viitor. Ba nu, pe urmatorii zece ani, ca si asa nu-s banii tai, nu?!
Arpi, sa traiesti! Ma scuzi ca te deranjez, dar am auzit ca dai aparate de fotografiat, vreau si eu vreo 3-4! Din alea mici, ma, de le poti tine in palma, nu te vede nimeni cu ele! Si mai e ceva! Nu avem destule ascutitori in redactie. Si gume de sters, mai! Si nu ne putem face treaba bine fara ele. Esti un dulce, mersi!
Baieti, acum ca ne-am inteles, sa clarificam.
La Cluj nu exista biletele roz, ele sunt, de fapt, niste telefoane si niste SMS-uri. Asa cum voia sa le trimita cetateanul Liviu Man primarului Emil Boc, presedintelui PNL Cluj, Marius Nicoara, deputatului Daniel Buda, sefului Camerei de Comert, Stefan Dimitriu, sau patronului “CFR Ecomax”, Arpad Paszkany.
Interceptarile telefonice din Dosarul “Gazeta” arata un fapt sinistru: ca alesii nostri nu gaseau nimic anormal in a face favoruri si in a intermedia afaceri pentru directorul unui trust ale carui publicatii locale erau recunoscute in breasla si in mediile de afaceri ca fiind cel putin neprofesioniste. Mai mult, felul in care “greii” locali se executau in fata lui Liviu Man, dar si modul in care acesta ii trata arata ca suntem condusi de niste “gascari” cu interese marunte si orizonturi democratice-lipsa.
Niste baieti flamanzi, ajunsi pe principii politicianiste la conducerea unor institutii cat de cat cunoscute si cu un buget cat de cat public.
Emile, Mariuse, Daniele, se poate?! V-am pupat! Pa pa!
