Clădirea construită acum mai bine de 110 ani a fost, pe rând, sediul primăriei, al Direcţiei de Poştă şi Telegraf şi muzeu.
Unul dintre obiectivele vizitate de turiştii care sosesc, în fiecare an, pe litoral, este Muzeul de Artă Populară. Clădirea, situată în zona centrală a Peninsulei Ovidiu, reprezintă un monument istoric de categoria A. Cel care a realizat planurile acestui edificiu a fost arhitectul Ion Socolescu. Specialistul a gândit ridicarea unei construcţii cu subsol, parter, etaj şi mansardă. Acest lucru a fost realizat între 1894 şi 1896. Deoarece edificiul a împrumutat elemente din arhitectura medievală religioasă, iniţial multă lume a crezut că ar fi vorba de înălţarea unei catedrale, însă construcţia a fost destinată pentru a găzdui primăria oraşului.
În zona bulevardului Carol, în prezent bulevardul Tomis, era Piaţa 23 noiembrie, un spaţiu deschis în care se circula intens. În piaţă cânta fanfara, se desfăşurau spectacole ale turcilor şi tătarilor care locuiau în zona asta, se defila de Ziua Regelui sau de Ziua Victoriei. Forfotă mare era atunci când era primită familia regală, aproape de gara oraşului, un spaţiu foarte frumos. În perioada otomană aici era locul unde se depozitau gunoaiele, pentru că oraşul se termina ceva mai jos. „În momentul în care s-a pus problema amplasării clădirii aici s-au făcut nişte sondaje şi s-a văzut că terenul nu este bun, că este format din gunoaie tasate. Acest lucru a pus nişte mari probleme de construcţie. Şi în evoluţia clădirii au fost mari probleme legate de consolidarea ei pentru că stratul pe care s-a pus nu era un strat de pământ solid”, precizează directorul Muzeului de Artă Populară, Maria Magiru.
Edificiu în stilul Socolescu
Clădirea se înscrie în curentul naţional care s-a numit o lungă perioadă de timp curentul Neoromânesc. Exegeţii contemporani înclină să numească stilul naţional, care a apărut în România, la începutul secolului trecut, şi s-a manifestat până către cel de-al doilea război mondial, manieră în care s-au realizat multe instituţii şi clădiri publice din România. Faţada primăriei de atunci era un melanj de elemente orientalizante, în special prin arcadele din arhitectura orientală, plus elementele sculptate care formează o impresionantă dantelărie din piatră. Mai mult decât atât, s-au creat alternanţe de brâie, din cărămidă şi piatră. Un alt element specific stilului în care a fost gândită clădirea este balconul deschis, cu capiteluri sculptate. În stilul Socolescu s-au realizat multe biserici, după 1918, în Ardeal. „Părea a fi, la vremea respectivă, stilul corespunzător nu numai tradiţiei noastre, pe care arhitecţii doreau să o valorifice, şi aici sunt elemente de stil medieval, din mănăstirile medievale şi, pe de cealaltă parte, din stilul brâncovenesc. Deci elemente luate din aceste două stiluri şi valorificate într-o viziune care sigur că este contemporană cu tot ceea ce se întâmpla atunci în Europa”, explică Doina Păuleanu. În Constanţa, Ion Socolescu a mai realizat partea veche a Muzeului de Artă din Constanţa.
Restaurat după cutremur
La 1 iunie 1896, primăria semnează un contract cu pictorul August Perrier, pentru a zugrăvi plafonul sălii de şedinţe în ulei şi ornamente parţial aurite. Inaugurarea clădirii administrative a avut loc, cu fast, la 20 noiembrie 1896. Clădirea funcţionează ca Primărie până în 1906, când este înstrăinată Direcţiei de Poştă şi Telegraf. Intră în circuitul muzeal după anul 1970. În prezent, Muzeul de Artă Populară din Constanţa cuprinde colecţii valoroase de ceramică, icoane pe lemn şi sticlă, ţesături de interior, podoabe, vechi obiecte de uz gospodăresc, ştergare sau feţe de masă. În ultimii ani, patrimoniul muzeului s-a îmbogăţit cu sute de costume populare. Ultima restaurare a muzeului s-a făcut după cutremurul din 1986, care a afectat clădirea, între 1987 şi 1988 muzeul fiind supus unor reparaţii capitale.
Reabilitare a faţadei
Clădirea care adăposteşte un bogat patrimoniu tradiţional dobrogean şi nu numai se pregăteşte, în acest an, cu paşi mici, dar siguri, pentru o nouă reabilitare a faţadei. După cum precizează directorul instituţiei, Maria Magiru, sunt necesare câteva etape pentru obţinerea unor avize, urmând apoi ca pentru efectuarea lucrării să se acceseze fonduri europene. În 2012, dosarul de restaurare va fi trimis Comisiei Monumentelor Istorice, după ce vor fi efectuate cadastrul, studiul de fezabilitate şi analiza de laborator a elementelor decorative de pe faţadă. Se estimează ca lucrările efective la reabilitare să fie demarate anul viitor, cu mare atenţie în special la ornamentele specifice ale muzeului.
