Iminenta inchidere a cafenelei Croco l-a determinat pe un prieten, obligat sa "emigreze" in Bucuresti, sa-mi scrie o marturisire egala cu o declaratie de dragoste adresata orasului: "Sunt trist ca se inchide Croco. Acolo mi-am intalnit sotia, acolo mergeam cand eram suparat sau nu aveam ce face si gaseam oricand pe cineva cu care sa povestesc, vorba lui Caragiale, am, n-am ce face, ma duc la Croco".
si mi-am dat seama: relaxat ca i se asfalteaza strazile, este asaltat de investitori si Ion nu mai este impins sa-l urasca pe Janos, Clujul vazut somnoreste printre macarale, praf si parkinguri supraterane noi. In zumzetul "orasului modern", celalalt Cluj – Cetatea ideilor, a profesionistilor vizionari si a efervescentei intelectuale, moare cu incetinitorul.
Senatorul Vasile Dincu acuza acum o vreme, intr-un editorial centrat pe identitatea Clujului, enclavizarea universitatilor si intentia oculta a unor cercuri externe de a dezbina orasul. Ca o continuare a nuantarii sale, paradoxal, in orasul care proslaveste multiculturalismul in toate brosurile turistice, dialogul nobil, acela care antreneaza idei si principii, este consumat pe dinauntru de orgoliile de moment ale unor lideri trecatori. Doua exemple simple petrecute deja dau masura "valorilor intelectuale": cand UBB isi acuza propriii profesori de incompetenta, pentru simplul motiv ca au opinii diferite de cele ale conducerii, sau USAMV este renumita pentru afacerile imobiliare pe care le ruleaza, "spiritul universitar" devine o gluma pe care nici cei mai optimisti studenti n-o mai gusta. Locul politetii nobiliare si al relaxarii date de adevarata valoare intelectuala este tot mai des uzurpat de izbucniri orgolioase sau mici carpeli de parvenire.
Nici la nivel politic nu stam mai bine. Clujul se zbate intre piedici pasate intre Primarie si Consiliul Judetean: doua tabere care pana mai ieri erau prietene si care, inraite de la Bucuresti, au devenit dusmane. "Nu pot sa il critic pe Boc dupa ce am pierdut nopti intregi alaturi de el in campanie", imi scria un amic liberal, cu o sinceritate pur ardeleneasca.
si felul lui de a pune problema mi s-a parut emblematic pentru ceea ce ar trebui sa insemne eleganta politica aici, in Transilvania. Mai mult decat ceea ce se vede, Clujul celalalt este ceea ce inseamna, este orasul trait si pastrat in memoria sufleteasca a locuitorilor lui. Mai mult decat afaceri profitabile, functii cu vizibilitate sau rivalitati, celalalt Cluj este inima, joc, pasiune. El mizeaza pe continuitatea unui singur vis: acela al cetatii absolut libere.
Prinsi intre doua fatete, clujenii au o singura posibilitate: sa aduca inapoi sufletul intre portile cetatii. Altfel, asfaltul proaspat si discursurile goale ar putea deveni, in cativa ani, blazonul noului Cluj.
