Daca in ceea ce priveste rezolvarea problemelor patrimoniale dintre bisericile ortodoxa si greco-catolica se poate spune, fara drept de tagada, ca Banatul este un exemplu, nu la fel stau lucrurile cand vine vorba de retrocedarile catre fostii proprietari de case si terenuri. Ba mai mult, subiectul a ajuns motiv de disputa politica si principala arma de atac a prefectului impotriva primarilor timiseni. Fara indoiala, acestia au partea lor de vina in taraganarea restituirilor de terenuri si cladiri.
Deciziile comisiilor de fond funciar au provocat numeroase scandaluri si litigii in Justitie, iar raportarile triumfaliste ale comisiilor judetene cu privire la procentajele de solutionare a cererilor de retrocedare se dovedesc a fi demne de vremea prim-secretarilor PCR. Iar in ceea ce priveste imobilele nationalizate, situatia este de-a dreptul catastrofala.
Dincolo de disputele personale intre mai-marii administratiei locale, este evident ca principala cauza a acestei stari de fapt o reprezinta frecventele schimbari legislative din domeniu. In momentul in care fostii proprietari au inceput sa-si recupereze casele, in instanta a venit celebra recomandare a lui Ion Iliescu privind utilizarea recursului in anulare pentru a stopa „fenomenul”, urmata de Legea 112, cea care a bulversat intregul proces.
Chiriasii, printre care numerosi demnitari, fosti sau in functie, au cumparat casele in care locuiau la preturi simbolice. Modificarile legislative ulterioare, care s-au dorit reparatorii, nu au mai putut schimba mare lucru. Cum nu erau bani pentru despagubiri, Puterea actuala a inventat Fondul Proprietatea, intens contestat de fostii proprietari. Unul dintre ei a si castigat deja un proces la CEDO cu Statul Roman, instanta europeana neacceptand varianta despagubirilor cu actiuni.
Toate oalele sparte se lovesc, insa, in capul autoritatilor locale, cele care trebuie sa faca ordine in acest haos legislativ. Pe de o parte, daca retrocedeaza cladiri importante, in care functioneaza diverse institutii de stat, prefectul le reproseaza usurinta cu care accepta astfel de revendicari, sugerand ca ar face, interesat, jocurile unor mafii imobiliare.
Pe de alta parte, acelasi prefect ii acuza pe edili pentru lentoarea cu care se desfasoara procesul de restituire a proprietatilor, amenintand, impreuna cu Ingrid Zaarour, sefa agentiei guvernamentale de specialitate, cu controale si amenzi.
Fara indoiala, situatia tinde sa devina critica. Dar a arunca intrega vina pentru 16 ani de esecuri, compromisuri si abuzuri exclusiv in sarcina primariilor, este un demers nedrept sau interesat. Ramane de urmarit cum si cu ce efecte se va derula anuntata punere in posesie a celor ce au detinut pamant pe terenul actual al Universitatii de Stiinte Agricole, situat intr-una dintre cele mai scumpe si ravnite locatii din Timisoara.
